Poluarea mediului si conservarea naturii - Ferdinand Pricope

Descriere

    Poluarea nu este un fenomen recent si nici accidental. Inceputurile civilizatiei umane sunt legate de aparitia primelor surse de poluare, care erau insa putin si nesemnificative.
    Explozia demografica umana din sec. XX a accentuat impactul omului asupra naturii. Efectele acesteia sunt previzibile: epuizarea rezervelor energetice si de materii prime, reducerea rezervelor alimetare si a celor de apa dulce, modificarea calitatii aerului, apei si solului, reducerea diversitati biocenozelor.
    Poluarea solului cu reziduuri agricole si menajere, pesticide, metale grele si fertilizanti chimici modifica compozitia solului, cu actiune directa asupra tuturor speciilor, populatiilor si biocenozelor.
    Actiunea distructiva a omului asupra naturii aluat forme din ce in ce mai diverse, la nivel global. In acest context au fost promovate numeroase legi pentru protejarea mediului si s-a nascut o noua ramura juridica, dreptul mediului inconjurator. (Autorul)
     Fragment din volum:      “5.3.1. Poluarea termica a apelor      Poluarea termica se produce ca urmare a utilizarii apelor continentale sau oceanice litorale ca ape de racire in termocentrale si centrale nucleare. Apele de racire deversate in ecosistemele acvatice determina o incalzire a apelor naturale cu circa 5-10°C, afectand populatiile de organisme hidrobionte si producand perturbari grave ale biocenozelor.     Ridicarea temperaturilor apelor naturale prin aport de ape calde modifica concentratia oxigenului dizolvat in apa, prin micsorarea coeficientului lui de solubilitate, creste activitatea microorganismelor din apa si prin aceasta intensifica descompunerea substantelor organice, proces ce are loc cu consum de oxigen.     Cresterea temperaturii apei mareste nevoia de oxigen a hidrobiontilor. O ridicare a temperaturii cu 10° C mareste de 2,2 ori nevoile respiratorii ale poichilotermelor. Poluarea termica scade concentratia azotului si a CO2 din apa si prin aceasta afecteaza echilibrul ionic al apelor.     Incalzirea excesiva a apelor provoaca scaderea concentratiei ionilor de calciu si prin aceasta modifica metabolismul osos la pesti si formarea exoscheletului la moluste si alte nevertebrate acvatice.     Poluarea termica afecteaza negativ biocenozele acvatice in ansamblul lor. Expunerea la temperaturi superioare temperaturii optime, daca nu sunt letale, afecteaza negativ cresterea si reproducerea tuturor microorganismelor acvatice.     In ecosistemele acvatice, temperaturile ridicate diminueaza diversitatea fitoplanctonului. Primele afectate sunt diatomeele: cresterea temperaturii apei cu 10°C scade de 2,5 ori diversitatea specifica a populatiilor de diatomee. Totusi, unele diatomee termofile precum Navicula sau Surirella ovata inregistreaza o proliferare anormala odata cu incalzirea apei.     Poluarea termica a apelor provoaca si o modificare a succesiunii normale a speciilor de fitoplancton in ecosistemele acvatice. La temperaturi de 25°C diatomeele sunt inlocuite de cloroficee, iar la 33-35°C acestea sunt inlocuite cu ciartoficee.     Proliferarea anormala a cianoficeelor in bazinele acvatice este daunatoare, deoarece ele sunt surse de hrana mai putin eficiente decat diatomeele si cloroficeele, atat pentru zooplancterii erbivori cat si pentru pestii fitoplanctonfagi.“