Insotitorul lui Iisus
Descriere
O bomba explodeaza pe terasa unui restaurant din Barintown. Un nou atac terorist asupra SUA? Un atentat al unui nebun? Politia isi incepe imediat investigatiile. Dar, nu peste multa vreme, orasul trece printr-o noua experienta traumatizanta: pe un camp de la periferie un copil descopera cadavrul unei femei. Cercetarile care se desfasoara cu febrilitate ajung la o concluzie naucitoare: peste douazeci de trupuri neinsufletite au fost ingropate acolo in cel mai mare secret. In acelasi timp, o carte veche, gasita in biblioteca bisericii catolice, il pune pe jar pe parohul sfantului lacas. Paginile acesteia istorisesc, cu o precizie ca de document, primii ani din viata lui Iisus. Care-i misterul acestei scrieri incendiare? Evenimentele se succed cu o viteza ametitoare in urbea cu oameni care se tem sa nu-si piarda viata ori de cate ori ies din casa. Si, chiar daca la inceput nimeni nu vede vreo legatura intre enigmatica scriere uitata veacuri de-a randul in rafturile din subsolul bisericii si mortii cu identitate necunoscuta, exista totusi o relatie tulburatoare intre acestea, iar cititorul devine martorul unui deznodamant socant. Un adevarat page-turner care, in plus, ascunde un mesaj profund, dincolo de valtoarea actiunii. Fragment din romanul "Insotitorul lui Iisus" de George Arion: „Isi lua interlocutorul cu binisorul, pana ii adormea vigilenta. Care-i sunt primele amintiri din copilarie, cine i-a inraurit viata, ce l-a determinat sa-si aleaga cariera... Inceputul unei conversatii amicale. Cel din fata ei isi spunea: „O gasculita. O mananc cu fulgi cu tot." Treptat-treptat, insa, ceva se schimba. Ramanea la fel de surazatoare, vorbea la fel de calm, fara sa ridice vocea, dar dezvaluirile pe care le cerea ii provocau celuilalt o tot mai mare neliniste. Pentru ca nu aborda pe nimeni inainte de a se documenta la sange. Asa il demascase pe un dezvoltator imobiliar care spala bani pentru a-si spori averea, asa il prinsese si-l daduse pe mana politiei pe un traficant de droguri, asa adusese la cunostinta opiniei publice matrapazlacurile unor functionari de la primarie. Cazuri care starnisera valva, dar nu erau de Pulitzer. De-abia acum putea sa dea lovitura. Era insa o conditie: trebuia sa scape din incaperea unde fusese sechestrata. Niciodata nu fusese in fata unei provocari mai mari. Insa pesimista Jill Harris castiga teren in fata optimistei Jill Harris. Bine macar ca n-o torturau ca s-o faca sa vorbeasca. Nici n-o mai tineau in intuneric. Incaperea in care o mutasera dupa descinderea politistilor avea doar un pat. Peretii erau capitonati. Daca ar fi vrut sa-si curme zilele izbindu-se de ei, n-ar fi avut nicio sansa sa-si faca vreun rau. Mai mult ca sigur niciun zgomot de-aici nu razbatea in afara. O uimea cat de multe putea sa observe intr-o camera cu obiecte putine. Intr-un colt o gramajoara abia vizibila de praf, de pe tablia patului se desprinsese in cateva locuri vopseaua, perna crapase putin pe la cusaturi... In conditii normale n-ar fi observat astfel de lucruri. Dar trebuia sa se gandeasca la ceva. Altfel mintea i-ar fi luat-o razna. O hraneau, o lasau sa foloseasca toaleta, ii permiteau sa se spele, fiind dusa intr-o sala de baie minuscula. Doar atunci scapa de camasa de forta. Isi facea nevoile, isi biciuia trupul cu apa de la dus sub privirile impasibile ale zdrahonului cu ochi porcini care veghea ca nu cumva sa profite de ocazie si sa-si faca seama. Oare la ce se gandea matahala uitandu-se la o femeie goala cu trupul perfect? Nu incercase niciodata s-o abuzeze. Actiona numai potrivit ordinelor primite de la stapanii sai. Doi omuleti care, din cand in cand o vizitau si ii puneau intrebari. „Cine stie ca ai venit la clinica noastra? Ce stii despre activitatile de-aici? Cum ai aflat de noi?" Un interogatoriu purtat pe un ton politicos. Ea rostea aceleasi si aceleasi fraze: „Sunt Jill Harris. Lucrez la Barintown News. Am venit aici pentru un test de sarcina. La doctorul Fred Barney. Un dragut."
