Gramatica lui Dumnezeu

Descriere

    Domnul Remo si cainele Boomerang se avanta intr-un „joc“ nou. Pasagerul Fifoni e obsedat de atacuri teroriste si ii ingrozeste pe insotitorii de zbor. Matusalemicul bunic Leone, aflat intr-un scaun cu rotile, pare condamnat la nemurire. Zeii manevreaza pe cai de neinteles vietile oamenilor. Iar „dintre zeii plasmuiti de oameni“, spunea un filosof antic, „cel mai generos e cel care din mai multe singuratati a facut o zi de fericire“.     Stefano Benni a scris „cartea lumii“, circ al fericirii si mai ales al singuratatilor. Comicul infernal, grotescul si absurdul se intalnesc in 25 de povesti in care traiesc, sub zodia imprevizibilului, eroi, sarlatani, divinitati antice si multe creaturi enigmatice, iar viata isi vede linistita de frumusetile si de cruzimile ei.      Fragment din volum:       „Am ramas o luna inchis in casa, rana era urata, doctorasul care s-a ingrijit de mine mi-a zis ca o sa schiopatez putin, poate pentru totdeauna.     Adio pasi usori de pisica.     Vraja se rupsese. Magia care ma ajutase sa traversez in tacere casele disparuse. Pentru prima oara, ma gandeam ca poate prietenii mei nocturni ma urau. Furturile mele ii facusera sa se certe, semanasera ura si frica. Le spulberasem siguranta, bruma lor obositoare de pace.     Eram un hot, ce credeam ca sunt de fapt?     Dar nu a durat mult. Pe masura ce rana se vindeca reveneam la ganduri mai bine.     Ma uitam la pozele furate, la multele imagini din familia mea secreta. Mi-i inchipuiam cand adormeam. Le simteam respiratia, mirosurile, zgomotele, parcurgeam cu mintea fiecare incapere. Nu reuseam sa renunt la ideea ca nu voi mai auzi muzica aceea. Ca nu voi mai cunoaste micile mistere din acele vieti simple.      E nevoie de timp, nu ma mai simteam invincibil. Dar trebuia sa-mi regasesc curajul. Drept care am hotarat sa incep din nou cu casa mea preferata. Prima pe care o vizitasem, cea cu calutii de sticla si cu fata cu parul violet.     M-am dus la miezul noptii. Lumina era inca aprinsa. Statusera treji mai mult ca de obicei. I-am vazut de la fereastra trebaluind. La unu s-a stins lumina.     Devenisem foarte prudent.     Am intrat la trei.     Nici nu intrasem bine, ca am simtit ca se schimbase ceva. Mirosea urat. Farfuriile nu erau spalate, podeaua era murdara. Iar muzica era alta. Nu mai auzeam sforaitul barbatului. Si nici tiuitul acvariului.     Fata nu mai era. Camera parea parasita de ceva vreme, dulapurile si masa nu mai erau, posterele fusesera smulse de pe pereti. Acvariul era gol si mirosea a putred.     A trebuit sa ma asez pe pat. Gandurile veneau de-a valma."