Crime sofisticate

Descriere

    Bucuresti. Un sir de crime, al caror mobil este imposibil de explicat, produce panica in orasul de pe malurile Dambovitei. Singura legatura intre victime – prezenta lor in emisiunea tv Steaua norocului, realizata de catre frumoasa Alma Soran. Vor reusi anchetatorii, condusi de catre criminalistul Luca Pinte, sa puna mana pe ucigas? Si cum se va termina scandalul de la Loto, unde acumularea unui pot urias, in urma multor saptamani fara castigatori ai marelui premiu, creeaza suspiciuni? Situatia aceasta are vreo legatura cu asasinatele?     Barintown. Un oras din SUA. Mai multi prieteni se strang, seara de seara, intr-o crasma ospitaliera. Beau, joaca table, darts, biliard si compun povestiri pe care le imagineaza pornind de la scrierile marelui fizician Stephen W. Hawking. Dar bucuria de a trai o experienta uimitoare le e de scurta durata. La un moment dat, nelinistea se insinueaza in spatiul pe care il socotesc protector. Experienta pe care o cunosc din clipa aceea e devastatatoare. Insa Raul care i-a cuprins in mrejele lui isi are originea in Bucuresti.      Fragment din romanul "Crime sofisticate" de George Arion:     “Era randul nostru sa stam la panda langa fosta statuie a lui Lenin. Ne oprisem cu luminile stinse in Piata Presei, chiar langa intrarea in parcul Herastrau, si aveam un excelent camp de observatie. Locul era pustiu - nici macar taximetristii nu mai parcau in zona de frica ucigasului.     Miron picotea - era trecut de miezul noptii. Ca sa n-adoarma, sporovaia intruna.     - Crezi ca ucigasul o sa mai faca seama cuiva?     - De unde vrei sa stiu?     - Intreb si eu ca sa fac conversatie. Da-ti si tu o parere.     - N-am niciuna.     - Dar ciufut mai esti!     - Cum ai vrea sa fiu la ora asta?     - Ai si tu dreptate.     Tacem cateva clipe - pe langa fostul monument trecura spre Casa Presei cativa indivizi infofoliti. De unde aparusera? Nu vazusem nicio masina din care sa fi coborat.     - Ochii cat sarmaua, il maimutari Miron pe seful nostru. Iar el trage acuma la aghioase de se zguduie blocul unde sta. Mai ai niste cafea?     Ii intind termosul. Bea direct din el.     - Parca-i somnifer in ea. Ochii tot mi se inchid de somn.     Apoi suspina:     - E pierdere de vreme. Doar n-o fi prost sa mai treaca pe aici. Eu cred ca n-o sa-l prindem niciodata. Tu ce zici?     - Zic ca si seful: ochii cat sarmaua!     Miron bombane ceva, dar nu-i dau atentie. Si mie imi e un somn cumplit. Am o vaga durere de cap. As putea sa-i propun partenerului meu sa dormim pe rand. Mi-e teama insa ca adoarme daca il las sa vegheze singur, asa ca mai bine ne chinuim amandoi in frigul asta care nu se mai termina.     * * *     N-ar fi trebuit sa riste, totusi nu se putuse stapani. Avea o banuiala care trebuia confirmata. Isi lasase masina la Fantana Miorita si se furisase inapoi, in Piata Presei, printre pomii plantati in fata impozantului edificiu unde isi aveau sediul numeroase ziare bucurestene. Remarca in treacat o reclama luminoasa la Lee Cooper care aparuse nu de mult timp pe fatada cladirii si care nu avea nicio legatura cu lumea gazetarilor. Dar atentia lui era indreptata spre altceva. Urmarea de la distanta o Dacie cu numar de Bucuresti, parcata chiar la intrarea in parc. Un harb de masina. Ar fi putut jura ca in ea sunt politisti. „Se cred destepti. Folosesc o vechitura ca sa nu bata la ochi. Probabil ca sunt inghetati bocna."