Nesfarsita zi de ieri

Descriere

    1992. Regele Mihai intreprinde o vizita in tara sa natala cu ocazia sarbatorilor de Paste, insa, ceea ce urma sa se constituie intr-un moment emotionant, e pe cale de a se transforma intr-o tragedie. Un ucigas il pandeste din umbra pe monarh, iar asasinatul, comandat de catre guvernantii de la Moscova, face parte dintr-un complot teribil, care ameninta ca Romania sa dispara de pe harta lumii si sa fie inglobata din nou in imperiul de la Rasarit. Serviciile secrete – SRI, CIA, KGB, Mossad – se confrunta intr-o lupta pe viata si pe moarte, iar politicienii sunt implicati in aceasta criza de proportii.     Prins in valtoarea acestor acestor jocuri de putere, un jurnalist incearca sa descopere adevarul. Dar amintirea intamplarilor teribile pe care le traise intr-o societate guvernata de frica, il aduce intr-o situatie limita…      Fragment din romanul "Nesfarsita zi de ieri" de George Arion:     „Viena, miercuri 22 aprilie, 15:00      Trenul pleca la ora 15 si avea sa ajunga in Gara de Nord dimineata la ora 7. Urcase cu zece minute inainte de plecare. Isi cautase locul si isi aranjase sub pat geamantanul si geanta din piele. N-avea nicio grija, cumparase bilete pentru ambele locuri. Se duse la bar si bau o bere. Cum urca intr-un tren i se facea brusc sete din pricina instalatiei de incalzire.     Fix la ora 15 trenul se puse in miscare. Coler mai bau o bere, glumi putin cu barmanul si se retrase in cuseta sa. Controlorul mai trecu o data si-l intreba daca doreste ceva. Coler ii strecura o bancnota de 20 de dolari pentru ca nu cumva batranelului cu ochelari sa-i vina ideea sa-i bage pe cineva tovaras de drum.     - Sunt frant de oboseala, as vrea sa dorm doua zile. Batranelul, intelegator, ascunse cu dibacie bancnota intr-unul din buzunarele uniformei sale.     Pentru calatoria asta, Coler adoptase identitatea unui om de afaceri, Iosef Langer, care dorea sa prospecteze piata romaneasca in vederea unor posibile afaceri in domeniul imprimeriilor. Pentru o mai buna acoperire se dusese la ambasada romana si ceruse relatii despre tipografii si necesitatea unor astfel de investitii. Firma lui intermedia, chipurile, astfel de tranzactii. In Occident se schimbau periodic utilajele. Ceea ce nu le era lor folositor, era socotit mana cereasca in est.     La o ora dupa ce trenul se puse in miscare, se incuie pe dinauntru si puse si lantul de siguranta. Din geamantan scoase un pachet usor si deloc voluminos in care nimeni n-ar fi banuit o ascunzatoare pentru arma sa de mare precizie achizitionata recent. Deschise fereastra - se deschidea numai partea de sus, dar era loc suficient pentru ce avea de gand sa faca. Pachetul de culoarea vagonului era prevazut cu un magnet puternic. Astepta ca trenul sa-si incetineasca viteza inainte de a intra intr-o gara si arunca pachetul in asa fel incat sa ajunga deasupra vagonului si sa se fixeze acolo. De recuperat avea sa-l recupereze de-abia dupa ce scapa de controlul vamesilor romani. Era suficient sa traga un fir rezistent de nailon, invizibil la un control de rutina.”