Analiza gesturilor - o propedeutica - Brindusa-Mariana Amalancei

Descriere

    „Asadar, intr-o interactiune, orice comportament are valoarea unui mesaj, iar comportamentele ii influenteaza pe ceilalti, care nu pot sa nu reactioneze. Mai mult decat atat, corpul se impune ca limbaj, devine corpul-comunicare.” (Brindusa-Mariana Amalancei)     CUPRINS: Capitolul 1. Spre o teoretizare a gesturilor     1.1. Ce sunt gesturile? • 1.2. Tipuri de intemeiere si posibilitati de interpretare a actului gestual •  1.3. Sistematizari ale gesturilor •  1.4. Despre functionalitatea gesturilor  Capitolul 2 Pragma-semantica gesturilor     2.1. Gesturile si actiunea dialogica • 2.2. „Actorii metonimici" corporali intre autenticitate si aparenta • 2.3. Paradigme socio-culturale ale gesturilor • 2.4. Ce pot dezvalui gesturile?  In loc de concluzii      Fragment din volum:       “In privinta gesturilor realizate cu mainile, avem in vedere o serie de miscari si pozitii ale degetelor, palmelor, pumnilor si bratelor. Quintilian apreciaza ca mainile sunt „vorbirea comuna a tuturor oamenilor", putand constitui, asemenea cuvintelor, un limbaj in sine. Cu ajutorul mainilor, exprimam cererea, promisiunea, chemarea, amenintarea, intrebarea, aprobarea, negarea, groaza, teama, bucuria, intristarea, indoiala, regretul, marturisirea, admiratia, sfiala, masura, cantitatea, numarul, timpul. Astfel de gesturi insotesc cuvintele in mod natural, insa exista si gesturi de imitare, prin intermediul carora se transmite ideea corespunzatoare si care nu sunt recomandate in timpul interventiilor discursive:      „Caci oratorul trebuie sa se deosebeasca cu totul de bufon si gestul sa se acomodeze intelesului, nu cuvintelor. [...] Voi admite, deci, sa-ti intorci mana inspre tine, cand vorbesti despre tine, sa o indrepti spre persoana pe care o arati si alte cateva gesturi de felul acesta; dar nu sa imiti unele atitudini si sa insotesti cu gesturi orice vei spune" (Quintilian, 1974: 302).      Cu referire neindoielnica la cultura careia ii apartinea, Quintilian mentioneaza ca un gest foarte obisnuit rezulta din asezarea degetului mijlociu pe degetul mare si intinderea celorlalte trei. Acest gest, atunci cand mana este intinsa si se misca usor in dreapta si in stanga, insotita discret de cap si de umeri, arata siguranta. Intinderea indexului constituie un gest foarte util in a critica si a indica. Cand se ridica mana si se indreapta spre umar inclinand putin degetul, se afirma, iar cand se intoarce degetul spre pamant, rasturnandu-l oarecum, se insista.”