Du theatre medieval au theatre clasique francais - Veronica Grecu

Du theatre medieval au theatre clasique francais - Veronica Grecu

Descriere

Editie in limba franceza Parler du theatre francais, du Moyen Age jusqu"au XVIIe siecle, peut s"averer, d"emblee, une entreprise parsemee d"obstacles. Le mot "theatre", dont l"etymologie est a chercher dans le verbe grec "theaomai" signifiant "contempler", designe "un lieu ou l"on regarde". Or, au Moyen Age, a la difference de l"epoque classique, il n"y a pas un endroit precis, reserve a la representation. De plus, on a souvent tendance a attribuer au theatre francais une grande qualite litteraire. Si Moliere, Racine, Corneille representent de grands noms de la litterature francaise, il n"en est pas de meme au Moyen Age. Parmi les centaines de textes qui nous ont ete transmis, on trouve a peine quelques-uns dont la valeur litteraire est indeniable. Cela ne doit pas etonner le lecteur moderne, car le theatre francais, avant l"avenement de Louis XIV et la naissance de son ambitieux projet d"hegemonie culturelle en Europe, doit etre surtout envisage comme une pratique, dont l"importance sociale demeure essentielle. Plus qu"une reflexion synthetique sur les genres dramatiques du Moyen Age au XVIIe siecle, nous voulons proposer une analyse de la production dramatique de ces epoques, en privilegiant leur contexte historique et social.   O incercare de prezentare a teatrului francez, din Evul Mediu si pana in secolul al XVII-lea nu pare a fi lipsita intru totul de obstacole. Cuvantul "teatru", a carui etimologie se regaseste in verbul grec "theaomai" (a contempla), desemneaza, inainte de toate "un loc unde privim". Ori in Evul Mediu, spre diferenta de epoca clasica, nu exista un loc precis, rezervat reprezentatiei teatrale. Exista, pe de alta parte, tendinta de a atribui teatrului francez o calitate literara deosebita. Daca Moliere, Racine, Corneille sunt, intr-adevar, nume mari ale literaturii franceze, situatia este cu totul alta in secolele XII-XV. Din sutele de texte conservate, doar despre cateva se poate afirma ca au o valoare literara de netagaduit. Aceasta realitate nu trebuie sa il mire pe cititorul modern, caci inainte de domnia lui Ludovic al XIV-lea, cel care a nutrit proiectul ambitios de hegemonie culturala a Frantei in Europa, teatrul francez trebuie mai degraba inteles ca o "arta", o "practica" cu o importanta sociala covarsitoare. Mai mult decat o reflectie sintetica asupra genurilor dramatice din Evul Mediu si pana in secolul al XVII-lea, prezenta lucrare se doreste a fi o analiza a productiei dramatice a epocilor enuntate, care privilegiaza contextul istoric si social. Din Cuprins: - Le theatre et la liturgie : "le spectacle de Dieu" - Re-naissance ou re-invention ? Le theatre et la ville - Hic incipit passio Domini... - La Renaissance a la recherche d"un nouveau theatre - Theatre et societe au XVIIe siecle

Pe aceeași temă

Veronica Grecu

Sanda Fatu,Cornelia Grecescu,Veronica David,Valeria Lupu

Sanda Fatu,Cornelia Grecescu,Veronica David,Lia Cojocaru

Sanda Fatu,Cornelia Grecescu,Veronica David,Sanda Fatu,Cornelia Grecescu,Veronica David

Sanda Fatu,Cornelia Grecescu,Veronica David,Lia Cojocaru,Sanda Fatu,Cornelia Grecescu,Veronica David,Lia Cojocaru

Sanda Fatu,Cornelia Grecescu,Veronica David,Valeria Lupu