Care e diferenta dintre un copil si un laptop?
Descriere
Care e diferenta dintre un copil si un laptop ? - O călătorie personală prin religie, fizică și neuroștiințe, de Cristian Presura Intr-un interviu pentru Hotnews, fizicianul Cristian Presură spunea că nu e de acord cu perspectiva strict materialistă după care între un copil și un laptop nu e nici o diferență. Politicieni răuvoitori i-au citat trunchiat afirmația, inversând-o și creând în rețelele de socializare o isterie anti-Presură. Această împrejurare a declanșat scrierea cărții de față, mărturie a unui om aflat în căutarea credinței și eșafodaj complex de explicații științifice. Durerea și suferința personală mi-au suflat mereu în ureche: poţi nega orice, dar nu poţi nega faptul că tu simţi durerea asta! Desigur, nu pot convinge pe nimeni că „a simţi“ depăşeşte limitele materiei, pentru că nu am argumente: este o problemă de credinţă. Odată acceptată această credinţă a durerii simţite, alte întrebări decurg în mod natural una din alta. Dacă simt, ar trebui să existe ceva care simte, nu? Dacă da, ce este acel lucru care simte? Este ceva material sau nu? Poate fi localizat procesul de simţire în creier? Au localizat cercetătorii conştiinţa în creier? De fapt, ce spun ei că este conştiinţa? Călătoria mea personală către aceste răspunsuri trece, în cartea de față, prin religie, fizică şi neuroștiințe . - Cristian Presură Fragment din cartea Care e diferenta dintre un copil si un laptop ? Daca vreti sa enervati un copil, intrebati-l Ce esti tu? . O sa ramana mirat, pentru ca nu intelege intrebarea. Intrebati-l: Unde esti tu, in corpul tau? , si o sa fie iritat, pentru ca el se confunda cu corpul sau. Desigur, un copil nu are dezvoltata o teorie a sinelui. Nu stie sa faca diferenta dintre functia inimii si a creierului, si nu isi pune problema daca el este, in esenta, diferit de corpul sau. Si pentru noi insa intrebarea Cine suntem? e dificila. Adesea, ne imaginam ca suntem un suflet care observa lumea din jur si care da comenzi prinn intermediul corpului. Daca ne intrebam din ce este alcatuit sufletul , nu vom sti sa raspundem si ne vom imagina sufletul ca un fel abur. Aburul ar locui in creierul nostru , desi desi nu ar fi alcatuit din atomi. El poate supravietui dupa moarte si s-ar intoarce in lumea de dincolo , langa sufletul bunicilor si stramosilor nostri. Fara sa vrem, am reprodus o parte a unei teorii cunoscute a filozofului Rene Decartes. Teoria sa, numita dualism, afirma ca sufletul si materia au naturi diferite. Materia e facuta din atomi , iar sufletul nu stim din ce e facut. Materia traieste in lumea spatiala pe care o vedem, iar sufletul nu stim unde traieste. Daca traieste in spatiu, sigur ne se supune legilor fizicii. Mai probabil este ca sufletul apartine unei alte lumi decat cea materiala, pe care ne-o putem imagina ( in lipsa alte comparatii) ca pe un univers paralel. De acolo de unde se afla, sufletul controleaza creierul si toti neuronii care il alcatuiesc, printr-o poarta de legatura necunoscuta. De dincolo de spatiu, sufletul da comenzi neuronilor, care le duc mai departe la muschi asa incat corpul sa se miste.Tot de acolo citeste semnalele nervoase care vin de la ochi, ca sa stie ce vad ei. Cand corpul moare, poarta de legatura se inchide, iar sufletul ramane in lumea din care a venit. Consecinta? Sufletul e nemuritor.