Nu conteaza unde intri, conteaza cum iesi. Un antidot impotriva nebuniei admiterii la universitate

Descriere

Nu conteaza unde intri, conteaza cum iesi: Un antidot impotriva nebuniei admiterii la universitate / Where You Go Is Not Who You'll Be: An Antidote to the College Admissions Mania de Frank Bruni vorbeste despre nebunia care ii cuprinde pe elevii si parintii americani in perioada inscrierilor, respectiv a primirii rezultatelor de ,,admitere" la facultate. Autorul descrie in cartea de fata cata energie si cati bani se consuma inutil din cauza acestei ambitii duse uneori la extrem de a frecventa cele mai bune colegii, in ciuda faptului ca: PRESTIGIUL COLEGIULUI PE CARE IL URMEZI NU ITI GARANTEAZA AUTOMAT SUCCESUL IN VIATA.    In cazul in care te intrebi de ce ai avea nevoie sa cititi o carte despre nebunia admiterii la colegiu in America cand stim si noi cum e din propria experienta, ei bine, raspunsul e cat se poate de simplu. Pentru ca experienta americana seamana destul de mult cu cea autohtona, dar mai ales, pentru ca, statisticile, sondajele si povestile de viata ale oamenilor de succes care nu au urmat universitati prestigioase adunate in aceasta carte de Frank Bruni iti vor oferi suficiente motive ca sa nu mai privesti admiterea copilului tau la o facultate de top ca fiind cel mai important lucru din viata lui de licean. Succesul in viata nu este garantat de absolvirea unei facultati renumite, asa cum nici absolvirea unei facultati mai putin renumite nu inseamna un viitor total lipsit de stralucire.   Frank Bruni este editorialist al publicatiei New York Times din 1995. De-a lungul timpului a fost atat corespondent pentru Casa Alba, dar si critic culinar pentru acest cotidian, in prezent abordand subiecte legate de politica americana, invatamantul superior sau drepturile homosexualilor. In calitate de scriitor, Frank Bruni s-a remarcat cu trei volume devenite bestselleruri New York Times:  Where You Go Is Not Who You'll Be (Nu conteaza unde intri, conteaza cum iesi: Un antidot impotriva nebuniei admiterii la universitate ), despre febra admiterii la facultate si obsesia americanilor pentru cele mai bune colegii, Born Round (Nascut Rotund) despre bucuriile si suferintele pe care i le-a adus autorului pasiunea pentru mancare si Ambling into History (O plimbare prin istorie), o cronica a campaniei prezidentiale a lui George Bush din 2002.   Asadar, inainte de a te avanta trup si suflet intr-o campanie lunga si obositoare de pregatire a odraslei pentru un colegiu de top, retine mesajul simplu si cat se poate de adevarat al acestei carti: poti sa frecventezi cea mai prestigioasa facultate, poti sa ai cei mai buni profesori si cele mai bune cursuri dupa care sa studiezi, daca nu ai ambitie, determinare, motivatie si mai presus de toate o dorinta de nestavilit de a reusi, SUCCESUL NU VA VENI.   Din pacate, oamenii au inceput sa asocieze in mod gresit colegiul pe care il urmeaza cu statutul. Faptul ca frecventeaza un colegiu de elita, a devenit pentru multi dintre noi o eticheta valoroasa pe care ne place s-o ,,afisam" la fel cum ne mandrim cu marca masinii pe care o conducem, cu brandul gentii de pe umar sau cu firma pantofilor pe care ii avem in picioare.    Constatam astfel cat de gresit este pusa problema in legatura cu sensul si finalitatea studiilor. Specialistii din educatie le amintesc atat parintilor cat si elevilor prin intermediul acestei carti ca nu prestigiul colegiului ar trebui sa ii preocupe atat de mult, ci mai degraba ceea ce vor face acesti tineri cu viata lor in viitor. Iar daca acest lucru va fi suficient de limpede in mintea lor: CE VREAU SA FAC CU VIATA MEA?, UNDE VREAU SA AJUNG? atunci nu va mai conta atat de mult daca universitatea la care au fost admisi este una de top (sau din Ivy League) sau nu. Tot ce va conta va fi sa isi urmareasca scopul in viata si sa se foloseasca de studii cat mai bine cu putinta, oriunde ar fi urmate acestea, pentru a REUSI. Punandu-se astfel problema, foarte multi elevi ar fi scutiti de depresii inutile si de sentimentul ca nu sunt destul de buni.    Exemplul sotilor Levin, modul cum pun problema in privinta colegiului la care va fi admis fiul lor, scrisoarea pe care i-o inmaneaza inainte de a sosi primele raspunsuri de la universitati, felul cum se simte fiul lor citind-o, poate fi un exemplu de urmat pentru multi parinti fie ei americani sau romani.   Cartea este impartita in 10 capitole dupa cum urmeaza:   Capitolul 1: Scolile fara glorie   In acest capitol, autorul argumenteaza folosind exemple concrete de oameni de succes: presedinti americani, directori de corporatii, jurnalisti talentati, laureati ai Premiilor Pulitzer, oameni de stiinta si ingineri, nominalizati in topul 30 sub 30 realizat de Revista Forbes, etc. ca nu exista un tipar in ceea ce priveste legatura dintre prestigiul universitatii urmate si gradul de succes de care va ajunge sa se bucure un individ. Descopera aici mai multe exemple de oameni de succes care nu au urmat universitati prestigioase si incepe sa acorzi o sansa si universitatilor mai putin prestigioase! Tot aici, autorul iti va atrage atentia ca mass-media si mediul in general, incearca sa ne faca sa credem altceva. Frank Bruni a observat de exemplu cum cei mai multi indivizi din topul 30 sub 30 realizat de revista Forbes nu au urmat universitati prestigioase, insa publicatia a mentionat universitatea urmata doar in cazul celor care erau absolventi de Harvard, Stanford, Princeton, etc., astfel incat sa ramanem cu impresia ca cei mai de succes oameni au urmat studii superioare la universitati de top.   Capitolul 2: Aruncarea la tinta   Elevii americani cu pretentii si nu numai, viseaza cel mai probabil sa studieze la una dintre prestigioasele universitati care fac parte din Ivy League. Dar sa ajungi sa fii acceptat la una dintre aceste universitati nu e deloc usor, nici chiar pentru cei mai performanti si merituosi elevi, pentru ca, cu cat prestigiul e mai mare, cu atat rata de acceptare e mai mica. De exemplu, pentru promotia 2018, Stanford a primit 42.167 de aplicatii dintre care au fost acceptati doar 2.138 de elevi, in timp ce la Yale numai in jur de 6% dintre candidati sunt admisi.  Afla aici motivele pentru care concurenta la universitatile prestigioase e tot mai mare de la an la an in ciuda faptului ca ele nu iti garanteaza in niciun fel faptul ca vei avea un viitor incununat de succes, dar si cum s-a ajuns la goana aceasta nebuna a tinerilor din zilele noastre de a aplica la cat mai multe colegii (chiar si 20 in unele cazuri), in ideea de a-si spori sansele de a fi admisi macar la una din cele pe care si le doresc cel mai mult. Descopera de asemenea cum locurile cu adevarat disponibile la aceste universitati sunt si mai putine deoarece trebuie sa li se faca loc si celor bogati, si copiilor fostilor absolventi si celor care au performante sportive deosebite, prin urmare, le atrage atentia autorul potentialilor candidati:
Daca esti un copil care se agata cu disperare de cateva dintre aceste scoli, va trebui sa te detasezi si sa te gandesti cat de nerealista este misiunea ta, recunoscand rolul pe care il joaca nepotismul si norocul. Vei intra la un colegiu mai mult decat capabil sa asigure o educatie minunata oricui si-o doreste cu ardoare si se foloseste din plin de perioada petrecuta acolo. Dar sansele de a intra la scoala visurilor tale sunt slabe. Controlul pe care il ai asupra rezultatului este foarte, foarte limitat, si acest rezultat nu spune nimic categoric despre talentul sau potentialul tau. Sa pierzi din vedere asta inseamna sa te lasi convins si sa sustii in esenta un joc care a scapat cu totul de sub control.   Capitolul 3: Obsedatii de poarta   In acest capitol vei descoperi cazuri cat se poate de reale ale unor aspiranti la marile universitati, care, dintr-o dorinta exagerata de a impresiona, s-au facut de ras ingrozitor si au picat testul admiterii chiar din preliminarii. Vei descoperi de asemenea o multime de situatii absurde sau de-a dreptul penibile prin care trec fie elevii, fie parintii lor, dintr-o dorinta dusa la extrem de a avea acces la cea mai aleasa educatie, dar si ce industrie de miliarde de dolari de pregatire pentru admiterea la marile universitati s-a dezvoltat in America si cata publicitate se face pe aceasta tema.    Autorul concluzioneaza astfel ca: Dorinta de a intra si strategiile fac parte de mult timp din preambulul aplicarii la colegii, dar astazi s-au transformat in ceva mai intunecat. Asistam la un val de panica, o renuntare la principii, un cinism tot mai mare si un umor negru tulburator in povestile pe care le-am auzit de la elevi, parinti, consilieri, consultanti si functionari responsabili cu admiterea.   Concluzionam astfel ca toata aceasta goana dupa universitatile de prestigiu e total inutila cand lucrurile stau de fapt atat de simplu. Atat parintii, cat si elevii ar trebui sa se gandeasca mai intai la ceea ce ii pasioneaza cu adevarat si la ceea ce ar dori sa faca in viata si abia mai apoi la care ar fi calea cea mai convenabila pentru a-si indeplini acest vis. De asemenea, tinerii ar trebui sa fie capabili, inainte de a alege pe ce drum sa porneasca in viata, sa faca distinctia intre ceea ce le-ar placea sa faca si ce se pricep cel mai bine sa faca.   Capitolul 4: Clasamente si nedreptati   Acest capitol ii va face pe multi dintre voi sa se mai gandeasca o data inainte de a se hotari definitiv ca pentru a avea succes in viata trebuie sa urmezi musai o scoala de prestigiu. Asta pentru ca autorul iti va dezvalui escrocheriile care se afla de multe ori in spatele clasamentelor universitatilor. Profesorii pasionati, capabili sa te indrume sa iti gasesti propriul drum in viata pot fi intalniti la orice universitate si apoi mai conteaza foarte mult, mult mai mult decat prestigiul universitatii, volumul de munca pe care esti dispus sa il depui pentru a-ti indeplini visul, iar acest lucru este recunoscut chiar de unul dintre responsabilii pentru aceste topuri: Utilitatea limitata si dubioasa a clasamentelor a fost rezumata succint de omul responsabil pentru topurile U.S. News de cateva decenii. Numele lui este Bob Morse si, in septembrie 2014, a dat un interviu ziarului Washington Post in care a recunoscut jovial ca clasamentele sunt ,,o forta in invatamantul superior" si si-a spus parerile proprii despre cat de relevanta este reputatia unui colegiu pentru viitorul unui student. ,,Nu conteaza unde ai mers la scoala, ci cat de mult muncesti", a spus el pentru Post. Morse si-a luat diploma undergraduate la Universitatea din Cincinnati si MBA-ul la Universitatea de Stat din Michigan.   Capitolul 5: Dincolo de zona de confort   Anii de studentie nu sunt doar o perioada in care iti definitivezi educatia si te pregatesti pentru a-ti face loc pe competitiva piata a muncii, facultatea este o perioada din viata cand esti pe cont propriu si inveti efectiv sa te descurci in viata.  De aceea e importanta diversitatea mediului in care iti petreci acesti ani. Daca provii din clasele superioare ale societatii, contactul cu clasa medie iti va oferi noi perspective asupra modului cum se obtin si se cheltuiesc banii, in timp ce, daca provii din clasa medie, contactul cu copiii mai bine pozitionati social te va ambitiona si mai mult pentru a-ti depasi conditia.  Mesajul autorului odata cu acest nou capitol interesant este sa incerci pe cat posibil in anii de facultate sa iesi din zona ta de confort, sa iei contact cu indivizi cat mai diversi, ca si cultura, mediu, religie etc, pentru ca fiecare dintre ei te poate invata cate ceva care ar putea sa te ajute la un moment dat in viata. Asa cum spunea fondatorul Starbucks Howard Schultz la un moment dat: Daca faci parte dintr-un mediu foarte divers de tineri, atat la cursuri cat si in afara lor, cred ca experienta asta va face o diferenta semnificativa pentru ceea ce vei deveni ca persoana.   Capitolul 6: De la Tempe la Waterloo   Acest capitol te va ajuta sa faci diferenta intre ce se spune despre anumite colegii de elita si care este adevarul de fapt. Autorul ofera exemple concrete de colegii care nu sunt atat de bine cotate dar care inregistreaza rezultate demne de marile colegii, si care sunt ocolite de elevi doar pentru ca de-a lungul timpului li s-au pus diverse etichete.  Tot aici vei descoperi cat de diversa este oferta americana in privinta mediilor de invatare de care se pot bucura elevii in cadrul facultatilor dintre care pot alege si totodata cat de limitate sunt criteriile de alegere ale candidatilor. Tocmai de aceea insista ca alegerile tinerilor atunci cand vine vorba de colegii sa se bazeze si pe acest criteriu foarte important: O scoala, ca o rochie sau un costum, trebuie sa aiba croiala si culorile potrivite pentru persoana care le alege. Trebuie sa i se potriveasca.   Mai ales ca, pana la urma, scopul este sa termini facultatea si sa fii angajat. Iar in aceasta privinta, studiile de piata efectuate vor fi total descurajante pentru elevii care aspira la colegii de prestigiu, asta pentru ca un sondaj facut de Wall Street Journal printre angajatori pentru a identifica colegiile din care sunt racolati cei mai multi proaspat angajati a aratat ca un singur colegiu Ivy League s-a clasat intre primele 25 mentionate in acest top.   Capitolul 7: Un avantaj de elita?   Cercetarea lui Bruni pe seama a cat de rentabil sau nu este sa urmezi o universitate de prestigiu a scos la iveala si alte lucruri interesante pe care le vei descoperi in acest capitol. Ca de exemplu acela ca la un anumit nivel de inteligenta si competenta, castigurile nu sunt determinate de renumele diplomei, ci de omul care o detine.  Angajatorii nu se uita cel mai adesea de unde ai obtinut diploma, ci la ce pasiuni si preocupari ai, ce organizatii frecventezi, ce te intereseaza si ce iti place sa inveti de unul singur etc. Mai multi manageri ai unor firme de prestigiu vor confirma asta pe parcursul capitolului.  Dar Indexul Gallup-Purdue din 2014 este dovada cea mai clara a faptului ca Nu conteaza "unde mergi la colegiu", ci - cum - mergi la colegiu" sau mai precis a faptului ca: Nu exista nicio diferenta in privinta implicarii la locul de munca sau a bunastarii unui absolvent de colegiu, daca a urmat o institutie de stat sau privata nonprofit, o institutie extrem de selectiva sau o scoala aflata in primele 100 clasate in U.S. News & World Report.   Capitolul 8: Sufocat de iedera   "Rectorii, decanii si profesorii le spun rareori studentilor adevarurile simple, de exemplu acela ca strategiile si sarguinta care i-au facut sa intre la colegiul ales, daca acesta e urmat cu nepasare, s-ar putea sa nu duca la o viata care le va parea demna de a fi traita." - Harry Lewis, fost decan al Colegiului Harvard, aripa undergraduate a Universitatii Harvard, in cartea sa din 2006, Excellence Without a Soul (Excelenta fara suflet) Autorul insista si in acest capitol pe ideea ca nu ai nevoie sa urmezi un colegiu din Ivy League pentru a reusi in viata, le fel cum, faptul ca urmezi un colegiu de prestigiu nu inseamna automat ca te vei ridica cu mult deasupra celor care urmeaza colegii obisnuite.    Tot aici ne acordam o clipa pentru a medita la felul in care colegiile de elita favorizeaza multumirea de sine, dar si la ideea ca acestea ar trebui sa incurajeze o mai mare modestie si o mai mica aroganta, precum si la ierarhia lipsita de sens pe care societatea noastra a construit-o.   Capitolul 9: Smerit, flamand si infloritor   Acest capitol este un nou argument PRO colegii mai putin renumite, care nu ii intimideaza pe studenti atat de tare, incurajandu-i in schimb sa participe la cat mai multe activitati, sa-si cultive pasiunile si sa se dezvolte pe cat mai multe planuri. Urmarim aici un astfel de exemplu si ii indemnam pe cei care nu au fost admisi la colegiile pe care si le-au dorit sa retina urmatorul mesaj transmis de autor: Regretul este distructiv; multi oameni renunta la el cat mai repede posibil. Si daca nu pot fi la cel pe care au crezut ca il vor iubi, ei bine, il iubesc pe cel la care sunt.   Capitolul 10: Pasiune, nu formula!   Daca esti un parinte al carui copil se pregateste de admitere, probabil ca te vei felicita ca ai citit aceasta carte, iar daca esti un copil care se pregateste sa dea admitere la facultate, te felicit ca ai citit aceasta carte! Sper ca te vei convinge din exemplele regasite in ea ca succesul nu are o formula speciala si ca in ceea ce priveste modalitatea cea mai sigura de a-l dobandi exista o singura regula general valabila: munca asidua. Dar mai ales, sper ca te vei convinge ca in viata exista multe alte lucruri mult mai importante decat colegiul pe care il urmezi, ca de exemplu alegerea unui partener de viata potrivit, prietenii si modul cum te descurci sa interactionezi in societate sau generozitatea si grija pentru familia ta. Aminteste-ti acest lucru in momentele in care te vei simti coplesit de febra admiterii si in mod sigur te vei simti mult mai relaxat si mai fericit.    Mult succes indiferent de colegiul la care te vei hotari sa aplici!