Roboţii o iau razna. Seria Roboţii din familia mea (Vol.2)

Descriere

     Salut! Va amintiti de mine? Sunt Sammy Hayes-Rodriguez, baiatul care traieste in casa plina cu roboti. In fiecare zi merg la scoala alaturi de “fra-botul” meu E, pe care mama l-a creat pentru a o ajuta pe Maddie, surioara mea care nu poate iesi din casa, sa mearga la scoala generala din Creekside. E si cu mine ne-am facut o multime de prieteni. Insa lucrurile o iau razna cand in scoala noastra apare un robot supercool, iar E se defecteaza si nu i se mai permite sa fie “scolar substitut”. Acum depinde de mine sa-mi dau seama ce nu este in regula cu E si sa-mi salvez familia!      Fragment din roman:       „Ai avut vreodata un cosmar in zori de zi si ti-a ramas fixat in creier toata ziua, repetandu-se la nesfarsit?     Bine ai venit in lumea mea!     E este pornit pe taraboi. Pe drumul spre Notre Dame, rupe tot ce-i iese in cale in South Bend, lasand in urma o dara de stricaciuni, haos, vafe distruse de inghetata, ciocolata topita, copii plangand, caini latrand si pisici cu frica-n oase.     Trip si cu mine ajungem mereu la cinci minute dupa ce E a trecut pe-acolo si a provocat daune majore.     - Este inchis! striga paznicul de la Zoo, cand ne apropiem cu bicicletele de intrare. Si nu vom redeschide pana ce cainii de prerie cu coada neagra nu vor opri vanatoarea de lilieci jamaicani!      - Domnule, spun eu aratandu-i un selfie cu E si cu mine pe smartphone, l-ati vazut pe robotul asta?     Paznicul intra in tremurici.     - El este! Monstrul motorizat care a creat tot haosul asta. Tipul asta este un maestru electro-mecanic al dezastrului!     - Stiti unde se afla acum?     - Pe bicicleta. Se indreapta spre nord. L-am auzind spunand ca merge la Notre Dame. Sa fie un soi de jucator de fotbal bionic?     - Nu, domnule, spun eu, este robotul nostru.     - De altfel, joaca mai degraba baschet decat fotbal, adauga Trip. Ar trebui sa-l vezi cum arunca la cos.     Da, Trip o tine tot asa, spunand lucruri naspa in momente naspa.     - L-am vazut cum arunca, spune paznicul. Un tap.     - Tapul e bine? intreb, simtindu-ma vinovat.     - O sa se faca bine. Ceea ce nu pot spune despre potlogarul vostru robot. Cand autoritatile il vor prinde, nu-l vor inchide intr-o cusca. O sa-l puna la o presa de masini!     - Nu si daca mama si cu mine vom reusi sa-i oprim alimentarea, inainte sa mai produca pagube, spun eu.”