Roboții III. Soarele gol

Descriere

Soarele gol. Al treilea volum din seria Robotii Robotul pozitronic era simbolul superioritatii spatialilor asupra pamantenilor. Semana suficient de mult cu o arma. Crearea robotilor cu creier pozitronic a schimbat complet cursul istoriei si a permis existenta unei planete a izolarii voite. Simpla idee ca doi oameni s-ar putea intalni fata in fata provoaca repulsie si teama. Cand pe Solaria un om este ucis cu sange rece, solarienii nu pot rezolva misterul crimei fara ajutorul unui pamantean. Detectivul Elijah Baley si R. Daneel Olivaw trebuie sa descopere daca au fost incalcate Cele Trei Legi ale Roboticii sau daca este vorba despre o conspiratie care ar putea ameninta intreaga Galaxie. Spatialii ne-au facut sa ne simtim inferiori, iar noi ne-am ascuns de ei. Ca sa evitam ciclul distructiv de revolta si represiune, trebuie sa concuram cu ei, sa-i urmam daca trebuie, sa-i conducem daca putem.   Seria Robotii • Eu, robotul (1950) • Caverne de otel (1954) • Soarele gol (1957) • Robotii de pe Aurora (1983) • Robotii si Imperiul (1985) Fragment din romanul "Robotii: Soarele gol" de Isaac Asimov:   „— Trebuie sa-ti spun, partenere Elijah, ca aceasta concluzie este evidenta, zise Daneel pe nepregatite. Baley il privi surprins pe partenerul lui robot. — De ce evidenta? intreba el. — Chiar doamna afirma ca era singura persoana care l-a vazut sau l-ar fi putut vedea pe sotul ei. Situatia sociala de pe Solaria este de asa natura incat nici ea nu poate prezenta alta varianta plauzibila. Cu siguranta ca agentul Gruer considera ca e rezonabil, ba chiar obligatoriu ca un sot solarian sa nu se poata vedea decat cu sotia lui. Cum o singura persoana se putea afla la distanta la care-l putea vedea, o singura persoana il putea lovi si o singura persoana poate fi ucigasul. Sau, mai degraba, ucigasa. Iti aduci aminte ca agentul Gruer a spus ca o singura persoana ar fi putut s-o faca. Considera imposibil sa fi fost oricine altcineva. Ei bine? — A mai spus si ca nici aceasta persoana n-ar fi avut cum s-o faca. — Probabil se referea la faptul ca la locul crimei nu s-a gasit nicio arma. Poate ca doamna Delmarre ne-ar putea explica aceasta anomalie. Facu un gest, cu politete rece de robot, spre locul unde statea Gladia, aflata inca in raza vizuala, cu ochii in jos, cu gura inclestata. „Pe Iosafat", isi zise Baley. „Am uitat de Gladia." Poate ca iritarea il facuse sa uite. Se gandi la Daneel, care-l infuria cu felul lui lipsit de emotivitate in care aborda problemele. Probabil ca il deranjau chiar propriul lui comportament si modul emotional in care trata cazul. Nu statu insa sa analizeze acest aspect. — Deocamdata, asta e tot, Gladia, zise Baley. Oricare ar fi formula de incheiere, intrerupem legatura. La revedere. — Uneori se spune „Vizionare incheiata", dar mie imi place mai mult „La revedere”, spuse ea incet. Pari tulburat, Elijah. Imi pare rau. M-am obisnuit ca lumea sa creada ca eu am comis crima, asa ca nu e cazul sa fii ingrijorat. — Tu ai facut-o, Gladia? intreba Daneel. — Nu, spuse ea suparata. — La revedere, atunci. Inca vizibil suparata, Gladia disparu. Pentru o clipa, Baley mai simti infiuenta ochilor cenusii de-a dreptul remarcabili. Chiar daca spusese ca s-a obisnuit ca lumea s-o creada ucigasa, era evident o minciuna. Supararea ei era mai sincera decat lasase sa se inteleaga din cuvinte. Baley se intreba de cate alte minciuni era capabila.”