Robotii I. Eu, Robotul
Descriere
Eu, Robotul. Primul volum din seria Robotii Nu au voie sa faca rau niciunei fiinte umane, trebuie sa se supuna ordinelor oamenilor si nu-si pot pune in pericol existenta… insa doar atata timp cat nu incalca primele doua reguli. Acestea sunt cele Trei Legi ale Roboticii cu care au fost programati robotii cu inteligenta artificiala. Poti sa demonstrezi ce vrei pe baza unui rationament rece, cu conditia sa apelezi la postulatele adecvate. Eu, Robotul este o colectie de noua povestiri relatate din perspectiva unui robopsiholog care dezvaluie aventurile primilor roboti inteligenti creati de om. De la publicarea lor, povestirile lui Isaac Asimov au fost sursa de inspiratie pentru numeroase ecranizari. Seria Robotii contine: • Eu, Robotul (1950) • Caverne de otel (1954) • Soarele gol (1957) • Robotii de pe Aurora (1983) • Robotii si Imperiul (1985) Fragment din romanul "Robotii: Eu, Robotul" de Isaac Asimov: „— Prof. Bogert, daca tot vii cu propuneri nesolicitate, spune-mi, ai terminat analiza pe care ti-am cerut-o? — Da. — Pot s-o vad si eu? — Nu. — De ce? Sau nici asta n-am voie sa cer? — Pentru ca n-are niciun rost, Susan. Ti-am spus dinainte ca robotii acestia modificati sunt mai instabili decat cei obisnuiti, iar analiza mea o confirma. Exista, intr-adevar o sansa, fie ea si foarte redusa, ca ei sa clacheze in circumstante extreme, a caror producere e improbabila. Hai sa lasam lucrurile asa. Nu-ti dau apa la moara ca sa vii iarasi cu pretentia absurda sa fie distrusi 62 de roboti in stare de functionare perfecta, numai pentru ca nu esti in stare sa depistezi care dintre ei e Nestor 10. Susan Calvin il pironi cu privirea fara sa-si ascunda dezgustul. — Nu lasi nimic sa-ti stea in cale spre functia de director permanent, nu? — Va rog, ii implora Kallner, pe jumatate iritat. Insistati in continuare ca nu se mai poate face nimic, prof. Calvin? — Nu-mi dau seama ce anume s-ar mai putea face, domnule, raspunse Susan plictisita. Daca ar exista si alte diferente intre Nestor 10 si robotii obisnuiti, diferente care sa nu implice Prima Lege... Macar una. Ceva legat de modalitatea de intiparire a datelor pe creier, de mediu, de specificatie... Tacu brusc. — Ce s-a intamplat? — Mi-a venit o idee... cred. Privi in gol, cu ochi reci. — Nestorii aceia modificati, Peter... Li se aplica acelasi procedeu de intiparire a informatiilor ca in cazul celorlalti roboti, nu-i asa? — Da. Exact acelasi procedeu. — Si parca dumneata spuneai, domnule Black, zise ea si se rasuci spre tanarul care, in urma furtunii starnite de vestea adusa de el, nu mai scosese un cuvant, cand te-ai plans de aerele de superioritate ale Nestorilor, ca tehnicienii i-au invatat tot ce stiu. — Da, despre fizica eterului. Nu stiau nimic despre acest subiect cand au venit aici. — Asa este, confirma Bogert surprins. Ti-am spus si eu, Susan, cand am stat de vorba cu ceilalti Nestori de aici, ca ultimii doi veniti nu apucasera sa invete fizica eterului. — Si de ce? intreba Susan cu o agitatie crescanda. De ce nu li se imprima robotilor Nestor pe creier si fizica eterului de la bun inceput? — Va spun eu de ce, interveni Kallner. Tine de caracterul secret al operatiunilor. Ne-am gandit ca, daca am construi un model special, care sa cunoasca fizica eterului, si daca am folosi numai doisprezece dintre ei, iar pe ceilalti i-am pune la treaba intr-un domeniu absolut diferit, am trezi suspiciuni. Oamenii care lucreaza cu Nestorii normali s-ar putea intreba de ce cunosc acestia fizica eterului. Asa ca robotilor nu li s-a intiparit decat capacitatea de a o invata. Evident, numai cei care vin aici o si invata. E simplu ca buna ziua.”
