Spalarea banilor si fenomenul finantarii terorismului

Descriere

     De cele mai multe ori, teroristul este cetateanul statului A, de nationalitatea statului B, care actioneaza impotriva statului C, cu arme procurate din statul D prin intermediari din statul E, beneficiind de sprijinul financiar obtinut de la entitati din statul F. In aceste conditii obtinerea de venituri de catre organizatiile teroriste este esentiala pentu realizarea scopurilor obscure. Totusi, profitul este in general obiectivul crimei organizate, in timp ce diferenta de scopuri finale dintre aceste activitati poate ajunge la o anumita limita, organizatiile teroriste au nevoie de sprijin financiar pentru a-si duce la indeplinire planurile mai mult sau mai putin coerente.     O grupare terorista de succes, asemeni unei organizatii criminale, trebuie sa fie capabila sa construiasca si sa mentina o infrastructura financiara eficienta pentru sustinerea actiunilor desfasurate. Astfel, putem vorbi de spalarea banilor pentru finantarea terorismului, cu scopul de a se putea da o aparenta de legalitate unor profituri obtinute din activitatile de criminalitate economico-financiara desfasurate de orgnaizatiile teroriste asociate crimei organizate, in vedrea pastrarii anonimatului.     Din acest motiv prezenta carte face o analiza la problema finantarii terorismului prin metoda spalarii banilor, cat si a implicatiilor acestui amplu si complex fenomen in plan politic, economic si social, asupra societatii si individului in contextul proliferarii fenomenului globalizarii.
     Fragment din volum:      “2.2.2. Algoritmul spalarii banilor        Pentru ca operatiunea de spalare a banilor sa reuseasca, gruparile teroriste, organizatiile criminale si infractorii trebuie sa tina cont de o anumita succesiune in complexul proces de reciclare a fondurilor. In mod esential, algoritmul spalarii baniior cuprinde trei pasi succesivi. Un prim pas il constituie infiintarea unor conturi colectoare in care se efectueaza depozite bancare ce urmeaza a fi transferate: aceste conturi au rolul de paravan si, de regula, sunt infiintate in numele unor societati fictive, motiv pentru care sunt greu de identificat.     In pasul urmator sumele din conturile colectoare sunt virate in conturi din tari straine prin operatiuni cat mai complexe ce au ca scop imposibilitatea detectarii sursei reale a banilor, folosind banci din tari ce garanteaza secretul bancar, facand din acesta o politica de stat sau din tari aflate in dificultate economica ce fac eforturi pentru atragerea capitalului strain.     In ultimul pas, capitalul transferat este investit in afaceri licite, fiind urmat de returnarea beneficiilor, provenienta banilor (acum „curati”) putand fi astfel justificata.     In opinia noastra reciclarea fondurilor se realizeaza prin scheme avand la baza plasarea capitalului, stratificarea si apoi integrarea lui, unnarind algoritmul de mai sus, etape de baza ce sunt prezentate de unii autori cu denumiri mai plastice precum „prespalarea" (convertirea banilor murdari in bani curati), „spalarea principala" (conversia banilor in intrari contabile) si „uscarea" (reciclarea) - folosirea banilor pentru a obtine profit.     Plasarea presupune deplasarea fizica a profiturilor in numerar in incercarea de a separa fondurile de sursa lor, avandu-se in vedere posibilitatea supravegherii de organele judiciare a surselor de obtinere ilicita a acestor venituri pentru a inlatura posibilitatea depistarii, confiscarii acelor bani.”