Vindecarile lui Hristos si vindecarea noastra - Constantin Necula

Descriere

"Dumnezeul vindecarilor nostre nu este un Dumnezeu spectacular. Cu o suavitate venita din cer, Hristos Isi ascunde cat poate de mult menirea Lui de taumaturg. Pentru ca El nu vrea sa pice in fata oamenilor doar ca un vindecator. Vindecarile Mantuitorului inseamna, de fapt, fiecare vindecare ce se petrece in sufletul nostru.
Boala omului modern, oricat de apropiat ar fi de ceilalti, este boala singuratatii, boala non-ascultarii de celalalt. Inima noastra are nevoie in schimb de un singur lucru: de o secunda de liniste, de o clipa de vindecare, la apusul soarelui, a intregii oboseli de peste zi. Momentul acesta seamana cu cea mai frumoasa clipa din istoria lumii.
Noi nu suntem o adunare de necunoscuti. Noi suntem poporul Invierii! De aceea identitatea fiecaruia dintre noi este fundamental legata de Hristos, care este capul Bisericii noastre!" - Pr. Constantin Necula


Fragment din volumul "Vindecarile lui Hristos si vindecarea noastra" de Constatin Necula:

 “Ce spune Biserica despre egalitatea dintre sexe?
Sa ne fereasca Dumnezeu de sexe egale! Sa stiti ca fundamentala pentru a intelege sexualitatea familiei si a omului este taina Botezului. Noi nu avem un botez special pentru barbati si un botez special pentru femei. O sa ziceti: Da, dar nu le ducem pe fetite in altar! Vaaai, iata ce inegalitate! Eu le duc si pe fetite. Si stiti de ce le duc? Toata lumea zice ca nu-i nicio femeie in altar. Serios? Dar cine-i pictata asa, deasupra altarului? Nu-i o femeie? Cand esti ca ea, ai ce cauta in altar! Cand nu esti ca ea, ce sa cauti in altar, tatica? Deci n-avem o cununie: “Se cununa robul lui Dumnezeu, Gheorghe, cu a dracu' sa fii, muiere nenorocita!” Zicem noi asta? Nu! Si mai e ceva. Noi nu spunem: “Se cununa robul lui Dumnezeu, Gheorghe, cu roaba lui Gheorghe, Ionela.” Zicem tot cu “roaba lui Dumnezeu”. In Dumnezeu se face egalizarea. Intre oameni, noi, egali? Veniti-va in fire! Acestea sunt balciuri, ideologii. Ceea ce ma impresioneaza pe mine este ca intotdeauna femeia este superioara barbatului. Ea naste, barbatul nu! Barbatul cel mult asista, daca are sange; daca nu, sta acasa... si bea, sa se incurajeze! In Sibiu era o traditie — banuiesc ca in Moldova nu-i deloc asa! In care pe mama n-o lasau sa vina la botezul copilului. “Da, fereasca Dumnezeu, cum sa intre ea aici, spurcata!” Rugaciunea aceea se face acasa, cand pare ea ca-i “spurcata”, desi noi nu spunem ca s-a spurcat prin nastere. Noi Il rugam pe Dumnezeu s-o vindece. E o rugaciune de incurajare a femeii. Acum, daca citeste popa rugaciunea ca nesimtitul, ca la stiri, sigur ca femeia se simte putin oprimata, dar asta-i problema tonului, care face muzica. Si m-am incapatanat de cateva ori sa o aduc pe femeie in biserica, stiind bine cu ce babe ma bat acolo. “Mai, parinte, da' nu e bine!” Eu la baza sunt laborant ginecolog, deci, usurel. Daca vreti amanunte, nu va spun. Biata femeie e gata sa moara acolo! E gata sa sufere acolo la maximum. Femeia cand naste este egala cu soldatul din post in linia intai, pentru ca e la milimetri de moarte! Si asta, oricat de bun ar fi medicul ginecolog!"