Biserica pacatosilor - Varnava Iankos

Descriere

    Biserica noastra cinsteste si promoveaza evenimentul sfinteniei. Sfantul este un eveniment istoric, este darul si rodul Sfantului Duh, este acela care-si ridica de buna voie crucea sa umplandu-se de harul Preasfantului Dumnezeu.     In Biserica noastra sfant nu este socotit cel nepacatos sau cel desavarsit moral, ci acela care a dobandit o legatura cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, si Dumnezeu a devenit centrul vietii lui.     Biserica nu exista ca sa-l mangaie pe om pentru problemele lui cotidiene. Biserica nu exista ca spatiu al certificarii virtutii noastre, Biserica nu exista ca sa satisfaca promovarea si recunoasterea noastra sociala, ci exista ca spatiu al vietii, ca spatiu al libertatii, ca spatiu al dragostei, ca spatiu al relatiei cu Dumnezeu, si prin Dumnezeu cu fiecare om.  Sfintenia este o invitatie provocatoare catre fiecare dintre noi. Nu am venit la existenta ca sa facem o familie si apoi sa murim fara sa fi fost avuti in vedere de Dumnezeu. Taina vietii pe care ne-a daruit-o Dumnezeu este o invitatie la sfintenie, adica la unirea cu Dumnezeu. Este o invitatie la a banui pentru ce motiv traim. 
    Fragment din lucrare:       „Depasirea logicii      Astazi este duminica orbului, iar Biserica noastra face pomenire de evenimentul vindecarii orbului de catre Domnul (Ioan 9, 1-38). In duminicile anterioare Domnul a fost Tamaduitorul paraliticului, a fost Acela care a tamaduit boala duhovniceasca a femeii samarinence, a fost Acela care, pogorandu-se la necredinta lui Toma, i-a aratat „locul cuielor". Astazi El il tamaduieste pe orb.     Asadar, Hristos cel Inviat il tamaduieste pe omul intreg si bolile trupesti, dar si pe cele duhovnicesti. Nu poate sa tamaduiasca boala trupeasca, daca nu o tamaduieste si pe cea duhovniceasca. Omul formeaza o unitate inseparabila, iar terapia, daca este cu adevarat terapie, se adreseaza omului intreg.     In Evanghelia pe care am citit-o astazi se spune ca aceasta s-a facut ca sa se arate slava lui Dumnezeu. Sa se arate slava lui Dumnezeu inseamna ca Dumnezeu sa se descopere omului. Aceasta este slava lui Dumnezeu: asadar, precum tatal care iubeste vrea ca copilul lui sa gaseasca lumina, sa-si gaseasca vindecarea, sa afle adevarul, asa si slava lui Dumnezeu este descoperirea Adevarului, adica descoperirea luminii lui Dumnezeu in om.     Aici Hristos se descopera ca tamaduitor. Insa El face ceva care-l scandalizeaza pe omul acelei epoci, care functioneaza dupa Lege. Hristos il tarnaduieste pe orb, iar oamenii religiosi din acea epoca protesteaza pentru ca El incalca legea nelucrarii in zi de sambata, deoarece a facut tina, a uns ochii orbului si l-a trimis sa se spele la colimvitra Siloamului ca sa se vindece. Orbul asculta, si smerenia pe care a avut-o, adica sa asculte un cuvant in realitate paradoxal si sa-l creada, aceasta este ceva scandalizator.     Insa tamaduirea omului si mai ales tamaduirea bolilor duhovnicesti, descoperirea lui Hrislos, aratarea credintei vii, depaseste scandalizarea noastra. Pentru ca depasirea scandalizarii presupune sa avem smerenie, iar smerenia presupune sa avem dorire.”