Rolul jocului in dezvoltarea personalitatii copilului - Mariana-Nina Simion

Descriere

     Incercarea copilului de a se afirma pe sine se manifesta in jocuri sub doua forme: atractia spre cei mai mari decat el, considerata ca „motorul esential al copilariei" si dragostea pentru ordine si regula impinsa pana la formalism.     Jocul permite urmarirea multilaterala a copilului, in acelasi timp in viata sa motorie, afectiva, sociala si morala, el informand despre structurile mintale succesive ale copilului si poate fi considerat ca unul dintre studiile-pilot ale psihologiei genetice. Prin intermediul lui copilul pune in actiune posibilitatile care decurg din structura sa particulara, traduce in fapte potentiale virtuale care apar succesiv la suprafata fiintei sale, le asimileaza si le dezvolta, le imbina si le complica, isi coordoneaza fiinta si ii da vigoare.     „Dorintele ascunse ale copilului de a fi mare, puternic, indemanatic, celebru - simpatiile si dusmaniile sale, lacomia, senzualitatea, cruzimea sa sunt oglindite in jocurile sale preferate".     Jocurile copiilor par sa nu lase nici o urma, ele sunt desenate pe nisip, asemenea sotronului, insa prin regulile lor, prin micile lor formule, ne pot pune adesea in contact cu un trecut uitat. (Autoarea)
     Fragment din volum:      “CAPITOLUL III     3.1. CARACTERSTICI ALE JOCULUI LA COPILUL PRESCOLAR     APORTUL LOR LA DEZVOLTAREA PERSONALITATII COPILULUI       In etapa prescolara jocul reprezinta activitatea dominanta a copilului, Jocul este prezent in intreaga viata a copilului, influentand si subordonand celelalte activitati, interese si preocupari. Ceea ce caracterizeaza copiii la varsta prescolara este caracterul tot mai iradiant aI jocului in intreaga lui activitate. Mai ales pana in jurul varstei de cinci ani la copil se manifesta tendinta de a transforma totul in joc, de a subordona jocului toate celelalte actiuni de viata, inclusiv cele cu caracter strict personal (mancatul, spalatul).     Spre cinci ani copilul incepe sa faca distinctia intre joc si celelalte forme de activitate, munca, invatare.     Spre sase ani, desi jocul isi mentine o pondere mare fata de celelalte activitati, timpul afectat acestuia ca si preferintele fata de el se modifica astfel incat converg spre joc elemente ocupationale complexe. Mai mult chiar jocul este precedat si conditionat de amenajarea, procurarea, improvizarea si confectionarea de jucarii si de pregatirea terenului, locului de joc. Aceasta preocupare de optimizare a conditiilor de joc invadeaza tematica si continutul jocurilor. Apar astfel adiacent jocului aspecte din conduita de munca a adultilor pe care copiii reusesc sa o patrunda din ce in ce mai bine.      Varsta prescolara reprezinta o etapa importanta pentru evolutia jocului si datorita faptului ca acum apar cele mai complexe, variate si interesante forme, tipuri de joc.     Se face trecerea de la jocul de manipulare si manuire caracteristic varstei anterioare la jocul de creatie, la jocuri cu subiect si cel de constructie. Jocul de creatie ocupa la prescolari, in raport cu celelalte jocuri locul cel mai important.     Specifica pentru aceasta varsta este si aparitia capacitatii de a transpune rapid si adecvat impresiile dobandite din mediul extern in joc."