Tatal celuilalt copil

Descriere

Autoarea bestsellerului Cel care ma asteapta, roman interzis de doua ori, cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor in Iran   Intr-o lume in care grija parintilor pentru copii ajunge sa ii indeparteze sufleteste de acestia, romanul Tatal celuilalt copil reaminteste un lucru fara de care orice efort, oricit de bine intentionat, e in van: sa te arati preocupat nu inseamna sa fii mihnit ori sa descoperi lipsuri si ciudatenii pe care sa vrei cu orice pret sa le repari, ci sa arati incredere si sa te porti cu intelegere. Cu iubire. Ceva atit de simplu si atit de fragil...   Aniversarea a douazeci de ani ii ofera lui Shahab prilejul unei introspectii asupra copilariei sale, marcata de conflictele provocate in familie de refuzul lui de a vorbi si de relatia tensionata cu parintele sau. Povestea romanului Tatal celuilalt copil contureaza, prin ochii a doua personaje, viata unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, in care fiecare sufera, intr-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune traditia. Tatal lui Shahab, Naser, este convins ca datoria sa fata de familie se limiteaza la a-i asigura confortul material, ignorind nevoile afective ale sotiei si copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoita sa isi sacrifice viata profesionala pentru a se ocupa de casa si de cei trei copii, iar sentimentele de neimplinire care o macina ii umbresc viata de familie. In momentul in care mutenia lui Shahab este interpretata de adultii din jur drept simptom al deficientelor mintale, neajunsurile existente intre membrii familiei se acutizeaza tot mai mult. Shahab isi pierde treptat increderea in sine, ajungind la concluzia ca a esuat in datoria filiala si ca nu este, de fapt, copilul tatalui sau.   Una dintre primele mele amintiri este o zi fierbinte de vara in care mergeam de mina cu tatal meu si pe linga noi a trecut un camion plin cu oameni care strigau diverse lozinci. N-am sa uit niciodata sentimentul pe care l-am avut cind o lacrima de-a tatei mi-a cazut pe mina. - Parinoush Saniee Fragment din cartea "Tatal celuilalt copil" de Parinoush Saniee "Imi aduc foarte bine aminte prima data cand m-au dus la un medic specialist pentru ca nu vorbeam. Am ajuns intr-o incapere intunecata, unde toate erau maro. Pe perete atarna un desen care-mi dadea fiori, semana cu un fluture pictat de un idiot. Shadi avea un an si jumatate si deja spunea o sumedenie de lucruri. Fiecare cuvant copilaresc al ei era pentru mine ca o palma zdravana. Ori de cate ori spunea cate ceva, cei din jur se uitau stramb la mine si ma intrebau: - Tu de ce nu vorbesti? Ea e mult mai mica decat tine si vorbeste. Treptat, simplul gand de a vorbi ajunsese sa nu-mi mai dea pace. Ori de cate ori trebuia sa rostesc ceva, inima incepea sa-mi bata nebuneste. Urechile incepeau sa-mi tiuie si cuvintele celor din jur deveneau sterse si de neinteles. In ziua aceea, tatal i-a spus doctorului: - Domnule doctor, are aproape patru ani si inca nu vorbeste. Sora lui de un an si jumatate ciripeste mereu si poate spune orice. Fara sa vrea, mama a adaugat „sa nu-i fie de deochi" si a ciocanit de cateva ori cu degetul in masa din fata ei. - Doctorul lui zice ca nu e nimic, a continuat tatal. Ca se va porni el singur, incet-incet. Dar eu cred ca e deja foarte tarziu, poate ar trebui sa ne gandim la altceva. - In afara de faptul ca nu vorbeste, mai are alte probleme? - Da, domnule doctor, a raspuns mama. De ceva vreme face pe el, desi nu s-a mai intamplat de mult. M-am holbat atunci la mama. Nu-mi venea sa cred ca poate sa ma faca de ras cu atata usurinta in fata strainilor! Mai ales ca nu se intamplase decat de doua ori si, pe deasupra, fusese chiar vina ei, pentru ca nu era atenta la mine si a intarziat, iar eu nu m-am mai putut tine."