Citate asemănătoare
Ideea generală că o teorie politică este, printre altele, o intervenție partiziană este bine fundamentată. Astfel, întrebarea despre implicațiile politice reale ale unei teorii nu poate fi exclusă ca, în principiu, irelevantă.
— Raymond Geuss, Filozofie și politică reală (2008)
Trebuie să ne luptăm cu cei care sunt hotărâți să distrugă, fără a ne face vinovați de distrugere. Să înțelegem cum să ne luptăm în acest fel este sarcina și neputința unei etici și a unei politici nonviolente.
— Judith Butler, Forța nonviolenței: O legătură etico-politică
Un pericol major în utilizarea metodelor foarte abstracte în filosofia politică este că se va reuși doar în generalizarea propriilor prejudecăți locale și reambalarea lor ca cerințe ale rațiunii. Studiul istoriei poate ajuta la contracararea acestei înclinații umane naturale.
— Raymond Geuss, În afara eticii (2005)
Poate cineva să înțeleagă politica fără a înțelege istoria, în special istoria gândirii politice, și va distinge acest lucru filosofia politică de alte tipuri de filosofie (cum ar fi, probabil, logica) pentru care studiul istoriei nu este integral?
— Raymond Geuss, Filozofie și politică reală (2008)
Un mod în care o filozofie politică poate fi ideologică este prezentând o problemă relativ marginală ca și cum ar fi centrală și esențială.
— Raymond Geuss, Filozofie și politică reală (2008)
„Cumpără în piața în creștere” fusese întotdeauna filozofia lui, ca să nu mai vorbim de religia, sexul, politica și estetica lui.
— Roger Zelazny, Damnation Alley
Alte citate din Jacques Derrida
Nu există în afara textului.— Of Grammatology (1967)
Discipolul trebuie să spargă sticla, sau mai bine zis oglinda, reflecția, speculația sa infinită asupra maestrului. Și să înceapă să vorbească.— Scrisul și Diferența
Fără alteritate nu există diferență, fără singularitate nu există alteritate, fără aici-acum nu există singularitate.— Specterele lui Marx (1993)
Circumcizia, doar despre asta am vorbit întotdeauna.— "Circumfession." In Jacques Derrida, eds. G. Bennington & J. Derrida, trans. G. Bennington. Chicago: University of Chicago Press, 1993, p. 70
În scrierea unei istorii a nebuniei, Foucault a încercat – și aceasta este cea mai mare meritul, dar și infeasibilitatea însăși a cărții sale – să scrie o istorie a nebuniei în sine. A nebuniei în sine. A nebuniei în sine. Adică, lăsând nebunia să vorbească pentru sine.— Scrisul și Diferența
Vârsta s-a desprins din balamale. Totul, începând cu timpul, pare dezechilibrat, nedrept, dezajustat. Lumea merge foarte prost, îmbătrânește pe măsură ce crește.— Specterele lui Marx (1993)
