Richard Overy

Hitler a fost „un inamic al economiei de piață libere” și un „dirigiste reticent.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Se estimează că aproximativ o cincime dintre alegătorii și membrii naziști proveneau din forța de muncă manuală. După 1933, numărul muncitorilor din Partidul Nazist a crescut, un produs al oportunismului, poate la fel de mult ca al convingerii.— Recuperarea economică nazistă 1931-1938 (1996) Într-o remarcă făcută în 1932 lui Otto Wagener, unul dintre experții economici ai partidului, Hitler a observat că burghezia de afaceri „nu știe nimic în afară de profit. «Patrie» este doar un cuvânt pentru ei.”— Dictatorii: Germania lui Hitler și Rusia lui Stalin, (2004) În cele din urmă, hegemonia politică nazistă a împiedicat capitaliștii germani să acționeze ca atare.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) În anii care au urmat, Hitler și mișcarea nazistă nu au fost nicidecum uneltele marelui capital german.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Într-adevăr, mulți oameni de afaceri par să fi fost, potrivit dovezilor, precauți în privința anti-capitalismului ascuns al naziștilor de rând.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Regimul [nazist] a reușit, de asemenea, să folosească companiile multinaționale de stat ca un „cuceritor” pentru a intra în economii care nu erau teritorii ocupate.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Istoricii dezbat acum dacă până în 1939 Marea Britanie avea o „economie gestionată”, termenul însuși—die gelenkte wirtschaft—adoptat de economiștii germani în anii 1930 pentru a descrie economia nazistă.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Rezultatul [economiei naziste] a fost o economie de comandă, guvernată de priorități militare, dar condusă de o coaliție de funcționari de stat, soldați, tehnocrați industriali și șarlatani de partid.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) În acest sens, imperiul industrial al lui Göring a reprezentat unul dintre pașii majori către restrângerea capitalismului industrial privat și înlocuirea lui cu o economie industrială de stat, de tip „völkisch”.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Industria era privită în mod exclusiv instrumental de partid, stat și armată, în funcție de capacitatea sa de a asigura mijloacele de luptă… Comunitatea de afaceri era caracterizată de un oportunism defensiv în fața puterii de stat.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Pe termen lung, mișcarea [nazistă] se îndrepta către o poziție în care Noul Ordin Economic ar fi controlat de Partid printr-un aparat birocratic format din experți tehnici și dominat de interese politice, nu foarte diferit de sistemul deja construit în Uniunea Sovietică.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994)