În cele din urmă, hegemonia politică nazistă a împiedicat capitaliștii germani să acționeze ca atare.

Hitler a fost „un inamic al economiei de piață libere” și un „dirigiste reticent.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Se estimează că aproximativ o cincime dintre alegătorii și membrii naziști proveneau din forța de muncă manuală. După 1933, numărul muncitorilor din Partidul Nazist a crescut, un produs al oportunismului, poate la fel de mult ca al convingerii.— Recuperarea economică nazistă 1931-1938 (1996) Într-o remarcă făcută în 1932 lui Otto Wagener, unul dintre experții economici ai partidului, Hitler a observat că burghezia de afaceri „nu știe nimic în afară de profit. «Patrie» este doar un cuvânt pentru ei.”— Dictatorii: Germania lui Hitler și Rusia lui Stalin, (2004) În anii care au urmat, Hitler și mișcarea nazistă nu au fost nicidecum uneltele marelui capital german.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Într-adevăr, mulți oameni de afaceri par să fi fost, potrivit dovezilor, precauți în privința anti-capitalismului ascuns al naziștilor de rând.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994) Regimul [nazist] a reușit, de asemenea, să folosească companiile multinaționale de stat ca un „cuceritor” pentru a intra în economii care nu erau teritorii ocupate.— Război și economie în Al Treilea Reich (1994)