Scena suferinței este o scenă a bucuriei atunci când suferința a trecut; iar amintirea tăcută a greutăților apuse, este mai dulce decât prezența fericirii.

Fericirea este sănătoasă pentru trup, dar suferința e cea care dezvoltă puterile spiritului. — Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut / Amintiri din copilărie Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbește pentru că s-a petrecut. — Gabriel García Márquez Cu cât suntem mai apăsați de cruce, cu atât mai plină va fi bucuria noastră spirituală. — Jean Calvin, Pagina 66 Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor. — Victor Hugo Micul lucruri din viață erau adesea mult mai mari decât cele mari, a decis ea, întrebându-se câți scriitori și filozofi au spus asta înaintea ei, plăcerile banale cum ar fi gătitul, casa ta, poezii mici mai ales triste, plimbări solitare, lucruri amuzante văzute și auzite. — Barbara Pym, mai puțin decât îngeri (1955), capitolul 9 Nu posesia adevărului, ci succesul care însoțește căutarea lui, este cel care îmbogățește căutătorul și îi aduce fericire. — Max Planck, Unde se îndreaptă știința? (1932)

Adevărul este întotdeauna incoerent, iar când inimile mari se lovesc, șocul este puțin amețitor.— Scrisoare către Nathaniel Hawthorne (iulie 1851); în Rose Hawthorne Lathrop, Memorii despre Hawthorne (1897), p. 158 Francezii s-au mândrit întotdeauna că sunt cea mai umană și mai rafinată națiune.— Typee (1846) Multe lucruri sensibile alungate din înalta societate găsesc un azil printre mase.— White-Jacket (1850) Trebuie să ai destul spațiu de largul mării ca să poți spune adevărul.— Hawthorne și operele sale (1850) Drama s-a sfârșit. De ce atunci aici iese cineva în față? — Pentru că unul a supraviețuit naufragiului.— Moby-Dick; sau, Văduva de balenă (1851) Un zâmbet este vehiculul ales al tuturor ambiguităților.— Pierre; sau, Ambiguitățile (1852)