Dulce uitare (Vol. 1) - Paperback brosat - Danielle Lori - Epica Publishing

Descriere

Dulce uitare - Volumul I din Seria Made. Capo Dei Capi 

Ea este o romantica incurabila, intr-o lume complet lipsita de romantism.    Elena e poreclita Dolce Abelli datorita firii sale calde si supuse. Zambeste la comanda si e fermecatoare in toate imprejurarile. Este fiica preferata a familiei, printesa desavarsita a unui clan mafiot... sau, cel putin, asa a fost pana nu de mult timp. Acum, cand se priveste in oglinda, tot ce vede este sangele de pe propriile maini, ca o vopsea purpurie.
Se spune ca prima impresie este cea mai importanta...
In apele tulburi ale mafiei newyorkeze, s-a stabilit ca sora Elenei sa se marite cu Nicolas Russo. El e un capo dei capi, un sef, un trisor, un viclean - chiar si dupa standardele mafiei. Are o reputatie mai intunecata decat costumele si cravatele negre pe care le poarta. Prima interactiune dintre Elena si Nicolas a fost plina de tensiune si pasiune inexplicabile din ambele parti. Insa Elenei nu ii plac nici Nicolas, nici legile dupa care traieste el. In ciuda acestui fapt, in prezenta lui totul si toate dispar, iar atractia fata de acest barbat o mistuie fara incetare. Iar faptul ca Nicolas e mereu pe-aproape nu o ajuta deloc. El trezeste in ea trairi pe care niciun barbat n-ar trebui sa le trezeasca in viitoarea lui cumnata. Chiar daca din afara Elena este Dolce Abelli, fata incepe sa-si dea seama cata placere ii provoaca intunericul, mainile aspre, tigarile si ochii de culoarea whiskyului. Dar, dat fiind ca abia a scapat de un scandal, Elena nu-si permite sa fie implicata in altul.
Pe deasupra, chiar daca Nicolas ar fi al ei, toata lumea stie ca nu e bine sa te indragostesti de il capo di tutti i capi...
Nu-i asa?
  Fragment din cartea "Dulce uitare Vol.1 Seria Made. Capo Dei Capi" de Danielle Lori

"Peisajele urbane, scaldate in soarele de dimineata, mi se perindau prin fata ochilor in timp ce ne indreptam spre centrul orasului. Benito conducea cu mana zdravana, batand darabana cu degetele pe volan pe acordurile melodiei How Deep Is Your Love a celor de la Bee Gees, in timp ce ii acompania si cu vocea. Un comportament tipic pentru el, desi era extrem de tacut... lucru care m-a facut sa-l privesc cu o grimasa pe chip.
- Ai luat analgezice?
- Am luat doar trei de dimineata, mi-a raspuns, incruntat.
- Adica inainte de a pleca la drum.
- Da, cu niste suc de portocale, mi-a raspuns, de parca informatia ar fi avut vreo importanta.
Am inchis ochii. Benito era ametit de la medicamente. Ar fi trebuit sa stie ca analgezicele date de Vito aveau doze de cal, iar el luase nici mai mult, nici mai putin de trei.
- N-ar fi trebui sa te urci la volan, i-am spus, frecandu-mi tamplele.  - Si ce-ar fi trebuit sa fac? mi-a raspuns, sfidator. Sa te las pe tine sa conduci? Dar n-ai carnet.
- Nu, voiam sa spun ca ar fi fost mai bine sa ramanem acasa, am spus, sovaitoare, vazand ca se abate de pe sosea. Ce faci, Benito? Nu poti s-o iei pe aici.
- Ba pot, Elena. Imi permite nunta surorii tale.
Cum as fi putut sa uit? In timp ce strabateam pentru prima oara teritoriul familiei Russo, nunta devenea tot mai reala. Adriana se marita cu Nicolas. Gandul imi provoca un nod in gat.
- Ce cautam aici?
Aveam senzatia ca vizitam o alta lume, cand ne aflam doar intr-un cartier din New York unde nu fusesem niciodata. Am realizat atunci cat de izolata traiam. Fusesem numai in Italia si Mexic. In Italia, ca sa le vizitam pe rudele mamei de acolo; iar in Mexic - ca sa petrec vacantele, desi banuiam ca erau doar un paravan pentru afacerile tatei cu cei din cartelurile mexicane.
- Trebuie sa-i las ceva lui Nico."