Șoapte de iubire

Descriere

    De la autoarea bestsellerurilor Dulcea uitare, Fericirea mea esti tu si Fericirea incepe azi     O poveste despre povara trecutului si despre puterea dragostei de a invinge cele mai neasteptate obstacole. Pentru prima data, doua autoare de bestselleruri New York Times isi unesc talentele in acest roman nespus de emotionant.     Avery, asistenta medicala, si Josh, paramedic, se intalnesc intr-o seara la o intersectie. Tocmai au iesit din tura si sporovaiesc, asteptand sa se schimbe culoarea semaforului. El, mare cuceritor, ea, cu gandul doar la munca, dar amandoi bantuiti de fantomele trecutului. Secundele trec, aproape s-a facut verde, Josh isi incearca norocul, Avery nu se lasa – si amandoi rad, fara sa stie ca un accident le va schimba pentru totdeauna destinele.     Jamie McGuire a urmat Northern Oklahoma College, University of Central Oklahoma si Autry Technology Center, pe care l-a absolvit cu o diploma in radiologie. Locuieste in Enid, Oklahoma, cu sotul sau si cei trei copii ai lor. Este autoarea trilogiei Providence si a seriilor de mare succes Beautiful si Fratii Maddox. Teresa Mummert a inceput sa scrie pentru a face fata absentei sotului sau atunci cand acesta a fost trimis sa lupte in Afganistan. Romanele sale au devenit curand bestselleruri New York Times si USA Today. Printre ele se numara trilogia White Trash, seria Honor, The Note, Safe Word, Perfect Lie, Pretty Little Things. Traieste in Georgia, impreuna cu sotul si cei patru copii.     „Jamie McGuire scrie fara sa tina cont de nicio conventie. Scrie cu sinceritate despre tineri care isi traiesc viata conform propriilor reguli… Toate personajele traiesc cu intensitate, lupta cu intensitate si, cel mai important, iubesc cu intensitate." - USA Today Fragment din roman: "Mi-am scos telefonul din buzunar ca sa vad cat e ceasul. Cimitirul de masini nu se deschidea decat peste cateva ore si, la cum il stiam pe Bud, nu s-ar fi apucat sa dezmembreze nicio masina pana cand nu mergea cu colegul sau Dusty sa-si bea cafeaua de dimineata.  Daca plecam devreme, as fi putut sa cumpar niste gogosi pe drum si poate l-as fi facut pe Bud sa se urneasca daca-i aduceam un sendvis la micul dejun. Aveam doar o zi la dispozitie ca sa pun lucrurile la punct.  Dar nu eram ingrijorat. Practic construisem masina cu propriile maini in ultimii sase ani. Fusese masina visurilor mele inca de cand eram copil si ii stiam fiecare piesa. Puteam s-o fac sa arate ca noua cat ai zice peste. Intotdeauna imi placuse sa lucrez cu mainile ca sa repar lucruri si oameni. Si, ca bonus, era mai ieftin decat terapia. Putin ulei si multa munca grea puteau sa vindece orice.  Mi-am rotit capul, bucurandu-ma ca puteam sa-mi intind muschii incordati ai gatului. Inca mai aveam dureri de la accident si ma-ntrebam daca nu cumva si Avery mai avea dureri. De fapt, abia asteptam sa investighez problema.  Cel mai greu lucru era sa planific intalnirea. Avery probabil ca nu avea asteptari mari in privinta mea. Ca orice femeie sigura pe sine, sensibila, fusese suficient sa se uite o data la fata mea neingrijita si la mainile pline de unsoare ca sa vada ca aduc necazuri. Dar se insela in privinta mea.  M-am dus la portiera din dreptul scaunului soferului, am intrat in masina si am rasucit cheia. Am apasat pe ambreiaj si am facut-o sa toarca, usurat ca pagubele pareau sa fie doar in exterior.  Drumul prin oras a fost linistit. Bud detinea o bucata mare de teren in afara orasului si, chiar daca orasul era aproape, aveai impresia ca e alta lume. Peste tot erau sarete cu amish care mergeau la piata de legume, iar caldura nepotolita a verii nu reusea sa-i incetineasca.  I-am facut cu mana unui batranel care tinea haturile. El a dat din cap si barbia i-a atins camasa simpla, cusuta de mana. Calul nu s-a speriat de zgomotul masinii.  Dupa trei delusoare, am incetinit si am oprit la cimitirul de masini al lui Bud. Nu locuiam de mult timp in Pennsylvania, dar Bud era unul din primii oameni pe care-i intalnisem cand ajunsesem in oras cu o scurgere de ulei si fara acoperis deasupra capului. Ma lasase sa stau la el pe canapea pana am gasit un apartament.  — Nu credeam ca esti treaz, i-am zis.  Am inchis portiera si am traversat terenul prafuit.  Bud era inauntrul unei masini paradite si se stergea de unsoare cu o carpa veche.  — Nu ii mai merge kilometrajul.  A aratat spre masina la care mesterea.  — Vino aici si ajuta-ma sa-i repar kilometrajul.  Am intrat in masina, am rasucit cheia si am incalzit motorul, asteptandu-l pe Bud sa-mi dea semnalul. Dupa cateva injuraturi, a inchis capota si am iesit si eu. "