Cotloanele nebanuite ale valizei

Descriere

Am ascultat "franturi de memorii", inainte ca aceasta carte sa prinda contur, in  lungile calatorii prin Europa, facute cu autoarea  care, povestind, se insenina retraind, imaginar, desigur, momente speciale in locuri insufletite de  oameni dragi, evocandu-si astfel copilaria, adolescenta si maturitatea. In carte apare o lume apusa pentru care valori morale ca demnitatea, cinstea corectitudinea, patriotismul si curajul erau definitorii. Ofranda adusa stramosilor va fi un simbol pentru fiul ei, "beneficiarul" principal al acestei mosteniri. - Ligia Manolache   Cristina Onose: Absolventa a Liceului "Andrei Saguna" si a Universitatii Bucuresti, Facultatea de Limbi Romanice si Clasice, sectia Franceza-Romana. Profesor de limba franceza (gradul I) la Colegiul National "Andrei Saguna" din 1972, timp de 40 de ani. Debutul in poezie la 18 ani, in revista scolii Muguri. Poezii publicate in reviste literare din Brasov, Bucuresti si, in limba franceza, din Belgia. Numeroase traduceri din literatura franceza si belgiana in revista Astra; in aceeasi revista traducerea interviului realizat la Paris de Paul Barba-Neagra Mircea Eliade si redescoperirea sacrului, precum si traducerea unei selectii din cugetarile lui Emil Cioran Aveux et Anathemes. Traduceri in antologiile de proza universala contemporana editate de revista Astra, Tigrul monden si Luna in oglinda apei. Traduceri, selectia textelor din limba franceza si note in antologia de proza universala contemporana din limbi romanice Meandre realizata de Viorica Mircea si editata de revista Astra. Traduceri din Daniel Boulanger si Massimo Bontempelli in revista literara Dealul Melcilor. Corespondenta literara in limba franceza cu Emil Cioran si cu scriitorii francezi Julien Gracq  si Daniel Boulanger. Publicarea volumului de versuri in romana, franceza si italiana Lumea mea, dincoace de gratii  la Editura Libris Editorial din Brasov.
 
Fragment din cartea "Cotloanele nebanuite ale valizei" de Cristina Onose:

"Pana in '85 am reusit sa vizitez toate tarile „socialiste” ‒ unele chiar de doua ori – in afara de China. Am regretat mult ca am pierdut ocazia unei excursii in acea tara la care au luat parte mai multi dintre colegii mei.  Cum am mentionat deja, la scoala rusa a fost prima limba straina studiata. La liceu am avut si norocul sa am ca profesor o leningradeanca frumoasa si desteapta casatorita cu un inginer roman (Popescu!) care-si facuse acolo studiile. De dragul ei, am incercat si chiar am reusit sa-i citesc in original pe Puskin, Lermontov, Esenin, dar si pe Cehov, Tolstoi sau Dostoievski. La clasa, Tamara ne aducea albume cu Ermitajul si Petrodvoretul, vorbindu-ne intr-o melodioasa limba literara despre adevarata cultura si civilizatie a Rusiei.  Asa ca Leningradul, cu podurile si noptile lui albe, precum si Marea Baltica la Iurmala, au fost o adevarata incantare pentru mine, mai ales ca am reusit sa ma inteleg destul de bine cu localnicii in limba lor. Moscova mi s-a parut un sat mare si am refuzat (ce-i drept cu o oarecare teama) sa stau la coada ore intregi ca sa-l vad pe Lenin pe post de mumie. Am preferat sa vizitez bisericile ortodoxe despre care ma documentasem inainte si, nu mica mi-a fost mirarea, cand am constatat ca unele dintre ele fusesera transformate in discoteci. Am facut si „afaceri”, caci in acea perioada Uniunea Sovietica era si mai departe de civilizatia de consum occidentala decat noi. Ne-am intors fara blugi, umbrele, pelerine de ploaie, chiar si fara lenjerie intima, lucruri mult apreciate de cameristele de la hotel, dar cu caciuli din blana de vulpe, siraguri de chihlimbar, sampanie si bomboane de ciocolata foarte gustoase, ambalate in pungi de hartie groasa, legate cu sfoara. Cum o parte din vacantele de vara le petreceam in orasul de la Dunare, Tata a facut rost de o antena cu care puteam prinde Televiziunea din Odesa. Ai mei nu stiau ruseste, dar muzica simfonica si baletul de calitate pe care le transmiteau rusii erau totusi ceva, fata de cele cateva ore de la Televiziunea Romana cu „tovarasul si tovarasa”. Eu insa in felul acesta faceam progrese lingvistice in fiecare vara."