Secretul libertăţii. Diavolul păcălit

Descriere

Secretul libertatii. Diavolul pacalit Pregatiti-va pentru o lectura fascinanta, de-a lungul careia veti patrunde in cotloanele ascunse ale mintii celebrului autor de literatura motivationala. Pregatiti-va pentru un... dialog cu Diavolul!  Daca luam drept realitate ceea ce are un anumit efect asupra noastra, atunci putem spune ca Diavolul este cat se poate de real. Potrivit lui Hill, el este responsabil pentru toate gandurile, sentimentele si atitudinile noas-tre daunatoare. Odata constientizat acest lucru, ne eli-beram si putem imbratisa credinta in bine. In urma cu opt decenii, cand a fost scrisa, lectura cartii ar fi zgu-duit prea tare moravurile vremii, motiv pentru care a fost publicata  abia in anul 2011. In prezent, volumul aduce in prim-plan exact confruntarea de care avem nevoie pentru a ne opune raului din viata noastra. Fragment din volumul "Secretul libertatii" de Napoleon Hill" "Daca vei citi interviul cu Diavolul, iti vei da seama, din scurta descriere a vietii mele, ce eforturi disperate a facut acesta pentru a ma reduce la tacere inainte sa castig increderea publicului. Tot atunci vei intelege si de ce interviul a trebuit sa fie precedat de istorisirea personala a trecutului meu.  Inainte de a incepe sa citesti interviul, vreau sa ai o imagine clara a ultimei ispite la care m-a supus Diavolul si, pe deasupra, sa tii minte ca aceasta din urma ispita mi-a dat sansa sa-l trag de coada pana a marturisit. Uneltirile Diavolului au inceput odata cu recesiunea din 1929. In urma acelei intoarceri norocoase a rotii vietii, mi-am pierdut propietatea de sase sute de acri din Catskill Mountains; veniturile mi s-au redus la zero, Banca Nationala Harriman, unde erau depozitati toti banii mei, parca fusese rasa de pe suprafata pamantului. Inainte de a-mi da seama ce se intampla, m-am trezit intr.-o furtuna spirituala si economica, ce a evoluat intr-o catastrofa, la scara mondiala cu asa o forta, incat niciun individ sau grup de persoane nu i-ar fi putut tine piept. In timp ce asteptam ca furtuna si panica oamenilor sa se calmeze, m-am mutat in Washington, D.C., orasul in care mi-am facut debutul imediat dupa intalnirea cu Andrew Carnegie, in urma cu aproape un sfert de secol.  Aveam senzatia ca nu puteam face absolut nimic altceva in afara de a astepta. Tot ceea ce aveam la dispozitie erau timpul si rabdarea. Dupa trei ani de asteptare fara rezultate concrete, sufletul meu nelinistit incepea sa ma impinga inapoi, spre munca. Aveam putine sanse sa predau filozofia succesului intr-un moment in care intreaga lume se afla in mijlocul celui mai abject esec, iar mintile oamenilor erau cuprinse de frica saraciei. Acest gand mi-a venit in minte intr-o seara, in timp ce stateam in masina, in fata la Lincoln Memorial, langa raul Potomac, in umbra Capitoliului. Pe Ianga acest gand, mi-a mai venit si un altul: omenirea a ajuns la o recesiune fara precedent, asupra careia niciun om nu are vreun control. Odata cu aceasta recesiune, am avut sansa de a testa filozofia automotivatiei, careia i-am dedicat cea mai importanta perioada a vietii mele. O data in plus, am avut sansa de a afla daca filozofia mea era aplicabila sau cuprindea doar un aspect teoretic. De asemenea, mi-am dat seama ca aveam ocazia de a testa un principiu pe care il enuntasem de nenumarate ori: „Orice necaz aduce cu sine samanta unei binecuvantari pe masura." M-am intrebat in ce mod as fi avantajat de o lume aflata in recesiune.  Cand am inceput sa caut o directie in care sa-mi testez filozofia, am facut cea mai socanta descoperire din viata mea. Am descoperit ca, lasandu-ma ghidat de o forta puternica pe care nu o puteam intelege, imi pierdusem curajul, imi pierdusem initiativa, imi slabise entuziasmul. Mai rau decat atat, eram extrem de rusinat sa recunosc ca eram autorul filozofiei automotivatiei, pentru ca, in adancul sufletului meu, stiam, sau cel putin ma gandeam, ca filozofia mea nu ma putea scoate din adancul disperarii in care ajunsesem."