Cum stii ca iubesti pe cineva

Descriere

O poveste duioasa despre felul in care iubirea ne face unici si ne lumineaza totodata viata. Te-ai intrebat vreodata cum iti dai seama ca... iubesti? Poate ca nu. Dar a existat odata un elefant pe care il framanta aceasta intrebare; si, aflandu-i raspunsul, a devenit erou de poveste - scrisa de Leen van den Berg si ilustrata de Kaatje Vermeire. Povestea Cum stii ca iubesti pe cineva?.   Pentru a-l lamuri pe elefant, s-a adunat toata lumea sus pe deal, la intalnirea prezidata de tantosa furnica. Si balbaindu-se, acesta s-a adresat adunarii:,,cum stii ca iubesti pe cineva?" Framantarea a fost repede consemnata in cartea intrebarilor grele, iar apoi, rand pe rand, participantii au avut ocazia sa ia cuvantul, explicitand iubirea din experienta proprie. Pe soricel dragostea il face sa se simta mai puternic, iar Alba-ca-Zapada uita de tot raul din jur; piatra asociaza dragostei confortul, iar marea sprijinul. Norii aluneca in aceeasi directie, in timp ce marul renunta la mangaierea soarelui de dragul iubitei si se emotioneaza, rosind. Pentru ursul polar si pentru fulgii de nea dragostea e sinonima tandretei, iar pentru stele dragostea inseamna a fi impreuna. Auzind acestea, elefantul s-a scuzat si a plecat in graba. Furnica incheie sedinta, urmand protocolul, si porni spre casa testoasei pentru a-i prezenta si acesteia concluziile intalnirii. Insa nu doar elefantul a gasit raspunsul pe care-l cauta; verbul "a iubi" va primi de-acum semnificatii noi pentru toti cei prezenti. Iar furnicii i se va revela intr-o lumina cu totul si cu totul noua... De fulguratia noilor sensuri va fi patruns si cititorul, martor tacut la dezbaterea iscata si totodata actant in povestea impletita din fatetele iubirii.   Discursul tesut intre copertele cartii prefigureaza dintru-nceput diverse forme de manifestare ale dragostei: intrebarea elefantului intuieste dimensiunea verbalizata a afectului, insa si neprezenta testoasei la intalnire este elocventa - ramasa acasa pentru a-si ingriji sotul bolnav, ea raspunde la randu-i intrebarii puse, folosind insa un limbaj non-verbal. Cu alte cuvinte, a-ti da seama ca iubesti pe cineva inseamna si dezicere de alte responsabilitati, grija si a fi prezent. De cealalta parte, pretextul intalnirii transpune iubirea pe scena declarativului. Emotive, patetice, nostalgice sau prozaice, marturisirile celor prezenti insira franturi de perspectiva, reiterand totodata coordonata inimitabila a simtamintelor. Astfel, ca intr-un joc al dispersiei, iubirea isi reveleaza spectrul si se codifica iar, pentru fiecare individ in parte. Din aceasta perspectiva, metaforele expuse de cei prezenti la dezbatere nu capata valente contradictorii, ci surprind complexitatea unui sentiment universal si intim, deopotriva.   Cu toate acestea, desfasurarea firului narativ pune in balanta semanticii textuale si mesajul furnicii. Atat ca prezenta, cat si ca mod de raportare la evenimential, furnica este personajul antagonic. Pentru aceasta, intalnirea de pe deal este relevanta strict ca sansa de afirmare, de progres. Mai mult decat atat, dezbaterea-i devine corvoada care o intarzie si de la infaptuirea altor treburi planificate. Concentrata asupra grijilor casnice, furnica isi refuza siesi bucuria intelegerii sensurilor iubirii, ramanand inscrisa in literalul consemnarilor din cartea intrebarilor-grele. Coexistenta celor doua viziuni este fascinant surprinsa in planul ilustrativ al cartii. Proiectate simultan sau alternativ, imaginile contureaza portretul participantilor la intalnire in raspar cu furnicile. Schitarea cuplurilor care marsaluiesc impreuna nu face decat sa evidentieze solitudinea insectelor aflate in continua zoala. La nivel cromatic, tonurile de gri sunt indulcite de pastelurile armonizate declaratiilor de iubire; iar lumina farului, proiectata asupra furnicii in secventa finala, se distinge, devenind simbolul intelegerii, al descoperirii, al desavarsirii unei taine.   Carte pentru oameni mari si mici, Cum stii ca iubesti pe cineva? devine o densa lectie despre ce inseamna a iubi, datorita ilustrarii vietii traite in prezenta iubirii. Sau in absenta ei.