9 1/2 elegii - Michael Haulica

9 1/2 elegii - Michael Haulica

Editura
An publicare
2016
Nr. Pagini
244
ISBN
9786067491159

Descriere

    Povesti de amor, cu care sper sa ajung si la alt public decit cel cu care sint obisnuit. Si el cu mine. Sper sa fi facut o selectie buna. (Autorul)     Din cuprins: Despre singuratate si ingeri; Femeia cu o mie de amanti; Melissa, nume de virus; Pucioasa, intr-un colt de iarna; Pasaj de trecere; Full contact; Full contact 2. Nabokov; Microtext; ... si viata fara de moarte; Sapte zile din moartea lui Iris     Michael Haulica s-a nascut la 1 februarie 1955. in 1978 a absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, a Universitatii Transilvania din Brasov si, dupa 25 de ani de activitate ca prograniator, a renuntat la informatica si s-a dedicat in intregime literaturii. in prezent este redactor la Editura Paladin (in cadrul Grupului Editorial Art), coordonator al colectiilor de SF si fantasy, si redactor-sef al revistelor Argos si Galileo. Scrierile i-au fost traduse in limbile engleza, maghiara, croata, daneza, bulgara, franceza, ceha, japoneza, portugheza.           Fragment:       “Mirosul parului. O prima poarta spre ea. Cum miroase parul unei fete de 17 ani? Cum sa miroasa? Ca un poem de dragoste. O fi citit 9 1/2 elegii?        „Se-ncercanau copacii-n preajma ta     Padurea lua foc de dogoarea rasuflarilor noastre     Marea era departe, tocmai la capatul zborului"       Dansam.     Intre bratele mele, ea. In fata mea, ea. Bagata in mine, infipta in mine, cu sinii ei in mine, ea. Si camasa. Si locul acela dintre git si camasa. Pe-acolo intru. Pe-acolo ii chem mirosul la mine. Vino... Vino. Si mirosul ei se-aduna de pe umeri, subtire, ca zorii de zi, se-aduna de pe piept, pieptul ei tinar, cu pielea alba, catifelata, ca laptele, ca laptele, cum altfel sa fie pielea de pe pieptul ei? Ca laptele de dulce si alba, alba... De pe brate se aduna mirosul ei ars de soare, mingiiat de vint, de pe pintece mirosul cel plin, matur, de femeie, mirosul ce-ti intra parca in buzunare si mereu te-arunci cu miinile in el, iti ramine pe degete, ti-l intinzi pe piept, pe fata, pe buze, ramii cu el acolo si parca toate cuvintele pe care le spui lasa-n jurul tau o urma a trecerii ei. Mirosul sexului si-al parului pe care-l simti, cum sa nu-l simti, orice barbat il simte, mirosul coapselor puternice, miros ce vine ca o invitatie. De ce ma uit la fata asta si-i simt mirosul de femeie?     Dansam. Innebunit de mirosul ei, sfisiat de el, obosit, ma las sa-i cad prin ochi adinc, adinc, in marea amintirilor. Plonjez.”

Pe aceeași temă

Michael Haulică