Cartea oglinzilor

Descriere

Volumul care a luat cu asalt marea piata internationala de carte - “Cartea Oglinzilor” este singurul titlu al unui scriitor roman ale carui drepturi de publicare au fost vandute in peste 38 de tari. Scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici a naucit lumea literara cu primul sau roman in limba engleza considerat “un fenomen editorial international” (The Guardian). Pana in momentul de fata, drepturile de publicare au fost cumparate in peste 38 de tari, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franta, Italia, Spania iar criticii se intrec in elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzatia Targului de la Frankfurt, in 2015. In thrillerul “Cartea Oglinzilor”, facem cunostinta cu Peter Katz, agentul literar care in cei cinci ani de cariera a evaluat sute de manuscrise. Niciunul dintre acestea insa nu a reusit sa ii starneasca interesul precum fragmentul trimis de misteriosul Richard Flynn. Student la Princeton la vremea cand se petrec faptele din povestirea lui, Richard ofera atat de multe detalii despre uciderea profesorului Joseph Wider, incat Katz nu stie ce sa creada: oare autorul manuscrisului este criminalul sau doar are informatii care pot duce la elucidarea cazului? Inteligent si sofisticat. O crima povestita asa cum Picasso picta tablouri. - Lee Child Fragment din roman: "Saptamanile care au urmat momentului in care am cunoscut-o pe Laura au fost, probabil, cele mai fericite din viata mea. Aproape toate cursurile la Psihologie se desfasurau in Green Hall, care se afla la cateva minute de mers de McCosh si Dickinson, unde aveau loc cursurile la Engleza, asa ca eram mai tot timpul impreuna. Ne duceam la Firestone Library, ne plimbam pe langa Stadium in drum spre casa, zaboveam la Muzeul de Arta si la cafenelele din jurul acestuia sau luam trenul spre New York pentru a merge la cinematografele unde rulau filme ca Dirty Dancing si The Last Emperor. Spre deosebire de mine, Laura avea o multime de prieteni, cei mai multi fiind colegi de facultate. Pe unii dintre ei mi i-a prezentat, vreo cativa ne-au si vizitat, insa ea prefera, dintr-un motiv sau altul, sa-si petreaca o mare parte din timp doar cu mine. In materie de muzica nu ne potriveam la gusturi, ea preferand noutatile care pe vremea aceea insemnau Lionel Richie, George Michael sau Fleetwood Mac, dar asculta vitejeste alaturi de mine casetele de rock alternativ si jazz. Uneori stateam de vorba pana dimineata, indopati cu nicotina si cafeina, apoi plecam amandoi nauci spre cursuri dupa un somn de doua-trei ore. Desi avea masina, o folosea foarte rar si preferam amandoi sa mergem pe jos sau cu bicicletele. In serile in care n-avea chef de televizor, Laura invoca duhul ascuns intr-o consola de jocuri NEC si incepeam sa impuscam rate sau sa ne jucam de-a pestisorul Bubble din Clu Clu Land. Intr-o zi, dupa vreo doua ore de asemenea jocuri, mi-a spus: - Richard (mereu imi pronunta numele intreg, nu folosea niciodata diminutive ca Richy sau Dick), stii ca de cele mai multe ori oamenii nu fac nicio diferenta intre fictiune si realitate? De aceea suntem capabili sa plangem la un film sau sa radem la altul, desi, de fapt, stim foarte bine ca tot ceea ce vedem nu este decat jocul unor actori si o poveste nascocita de un scenarist. Fara „defectur asta, toti am fi doar niste ROB. ROB insemna Robotic Operating Buddy, o masinarie construita de japonezi pentru pustii singuratici. Laura visa sa-si cumpere o asemenea masinarie, s-o numeasca Armando, s-o invete sa-i aduca la pat cafeaua si sa-i cumpere flori atunci cand era intr-o dispozitie proasta. "