Șoseaua Jellicoe

Descriere

Soseaua Jellicoe este o poveste ametitoare despre dragoste, despre drame familiale si despre maturizare. Taylor Markham este abandonata de mama ei la unsprezece ani pe soseaua Jellicoe. Acum are saptesprezece ani si in sfarsit da piept cu propriul trecut. Este conducatoarea comunitatii Scolii cu internat Jellicoe si responsabila de lupta pentru teritoriu dintre elevii de aici, Cadeti si Orasei. Iar asta ii lasa prea putin timp pentru introspectie. Peste toate, Hannah, cea mai apropiata persoana de sufletul lui Taylor, dispare in mod misterios, iar Jonah Griggs, conducatorul Cadetilor si cel care ar putea fi cheia tuturor secretelor din trecutul ei, revine in oras. In aceasta poveste ca un puzzle, nimic nu este ceea ce pare a fi si fiecare indiciu duce la o intrebare noua. Taylor incearca sa inteleaga legatura dintre mama ei, care a abandonat-o, Hannah, care a gasit-o pe soseaua Jellicoe si care acum este de negasit, un strain misterios, care i-a soptit odata ceva la ureche, un baiat, care ii apare in vise, cinci copii, care au locuit pe soseaua Jellicoe in urma cu optsprezece ani si Jonah Griggs, o prezenta innebunitoare si magnetizanta, care o cunoaste mai bine decat oricine. Daca Taylor reuseste sa puna cap la cap toate bucatile din trecutul ei, ar putea sa-si schimbe viitorul. Premiul Michael L. Printz pentru excelenta in literatura pentru Young Adults, decernat de American Library Association. Fragment din carte: "In fiecare an se organizeaza in oras o festivitate de primire a Cadetilor si de fiecare data suntem si noi invitati la evenimentul de deschidere, daca asa se poate numi un gratar cu carnati si un meci de rugbi. Pe la pranz mi se da de stire ca umreaza sa aiba loc o intalnire intre toate cele trei grupuri, dupa ce se termina ceremonia oficiala. Il pun pe Ben sa-i adune pe ceilalti conducatori de camin si punem la cale o strategie, cu care nu suntem de acord niciunul dintre noi. In cele din urma hotaram sa le „inchiriem" Cadetilor raul, dar sa le impunem sa nu-l traverseze mai mult de doisprezece odata. Ca de obicei, Cadetii sunt imbracati cu hainele lor militare si, in mijlocul lor, se inalta trupul solid al lui Jonah Griggs. Inspecteaza terenul pe care ne aflam, dar si imprejurimile acestuia si isi organizeaza membrii echipei de parca ar fi soldati. Imi dau seama ca sunt extrem de bine pregatiti. Santangelo e un tip tenace si minusurile pe care le are echipa lui la capitolul indemanare sunt compensate de rezistenta si viteza. Echipa noastra e ca vai de lume si, pe la jumatatea competitiei, imi dau seama ca nu suntem jucatori nici macar in razboiul pentru teritoriu. Dupa ce se incheie evenimentul sportiv, incepe ceremonia oficiala. In spatele microfoanelor se pregateste o trupa - ii zaresc pe Fratii Chica cum isi acordeaza chitarele alaturi de o tipa cu dreaduri si cu un munte de piercinguri. Mama lui Santangelo e primarul orasului si o aud soptindu-i fiului ei „Poarta-te civilizat" in timp ce se asaza in rand, pentru o poza cu conducatorii caminelor. Judecand dupa culoarea pielii lui Chaz, e clar ca tipa e de prin partea locului. Si daca ar fi fost italian, pielea lui tot mi s-ar fi parut prea inchisa la culoare. Ni se fac poze alaturi de ea, dupa care suntem asezati toti trei in fata scenei, unde ni se fac inca si mai multe poze. — Chaz! Mama lui Santangelo incearca sa-l faca atent din locul in care se afla impreuna cu unii dintre oficialii scolii. Schiteaza cu degetul un zambet invizibil si mimeaza cuvantul „Zambeste". — Chaz, spune Jonah Griggs in batjocura. Mami vrea sa zambesti. — Si a ta vrea sa mananci cac** si sa te-mpusti. Eu stau intre acesti doi intelectuali in timp ce fotograful ne face poze si ne tot pune sa pronuntam cuvinte precum „copii" si „pornografii" ca sa aparem in poze zambind. — A ta zice ca ar fi mai bine sa stai in banca ta, continua Griggs sa-l agaseze. — Pe bune? — Pe bune. Mi-a zis azi-noapte. Primele acorduri ale imnului national incep sa zbarnaie strident pe scena si toata adunarea tresare. — Ce-ai zis? intreaba incet Santangelo. — Mami a ta. Prietenoasa femeie. Foarte prietenoasa. Santangelo sare primul la bataie. Ii arde una in stomac lui Jonah Griggs si, in secunda urmatoare, se tavalesc amandoi pe jos si isi cara pumni. Dupa aceea se aude un strigat de razboi si se dezlantuie o incaierare generala din care eu ma sustrag, evident. Chiar daca ma simt exclusa, iese din discutie sa ma alatur nebuniei. Conducatorul Caminului Murray zboara prin aer si aterizeaza la picioarele mele, gemand. incerc sa il ajut, dar imediat imi dau seama ca situatia il incanta nespus. Pe toti ii incanta. E un fel de ciomageala intre neanderthalieni patetici. Unii dintre profesorii Oraseilor incearca sa puna capat rascoalei. Mare greseala. Circul continua sa ne plictiseasca inca vreo patru minute si pana si fetele de la Liceul Jellicoe isi dau ochii peste cap, privindu-ma cu subinteles."