Glas de lauda. Cantarile biblice din rugaciunea liturgica - Marguerite Harl

Descriere

     Paisprezece cantari preluate din diverse carti ale Vechiului si Noului Testament: ele apar reunite pentru prima data in secolul al V-lea, formand o colectie poetica asezata dupa Psaltirea din codexul Septuagintei, Alexandrinus. Aceste cantari sau ode scripturistice dau marturie despre o perioada in care se organiza in catedrale si manastiri rugaciunea solemna bazata pe citirea Psaltirii, insotita de cantece si muzica. Aceste ode si rugaciuni au fost intonate in Biblie de cateva personaje celebre din istoria poporului Israel, precum Moise, care iese biruitor din lupta impotriva lui Faraon la Marea Rosie si canta Dumnezeului Atotputernic increderea si recunostinta poporului. La vocile lor de lauda, raspund trei imnuri luate din Evanghelia dupa Luca ce sarbatoresc Nasterea lui Iisus.     Dupa prezentarea celor paisprezece cantari in textul lor grec si in traducere, Marguerite Harl face cercetari in Biblie, in iudaismul elenistic si la Parintii greci pentru a reconstitui etapele formarii colectiei. Mostenitoare a unei lungi traditii aceste cantari transmit in rugaciunea liturgica a Bisericii bogatiile teologice si spirituale ale Bibliei intr-o forma prescurtata. Noua dintre aceste cantari au constituit apoi „canonul odelor” cantat pana astazi in Biserica Ortodoxa. Este vorba de o imbinare intre imnografia bisericeasca si textul scripturistic, „Cantarile lui Moise” sau „Cantarile biblice” cantate la slujba Utreniei.           Fragment:       “Organizarea rugaciunii crestine cu psalmi si cantari           Istoria Liturghiei crestine ne-a dat numeroase si bogate studii pe care le folosim fara a stapani in intregime tot ceea ce ne invata specialistii. Aceste studii se refera indeosebi la rugaciunea liturgica, asa cum fusese ea organizata spre sfarsitul secolului al IV-lea, care a dat nastere in epoca bizantina la numeroase manuscrise ale Psaltirii Insotite de o serie de Ode, dintre care Alexandrinus este cel mai vechi dintre exemplarele pastrate. Intrebuintarea Psaltirii si a imnurilor in rugaciunea liturgica, cu practica cantarii si a folosirii instrumentelor muzicale, reprezinta marele context al investigatiei noastre: scopul precis al cercetarii fiind ceea ce precede stabilirea oficiala, organizata, a „Ceasurilor" de rugaciune si a modurilor lor de cantare sau de interpretare muzicala. Ne vom concentra in principal pe istoria textelor utilizate in rugaciunea liturgica si, in primul rand, pe insasi notiunea de „liturghie". Inca din primele secole crestine, vedem aceasta notiune inscriindu-se in continuitatea traditiei ebraice.        Termenul si notiunea de „liturghie" in iudaism si la crestini     Serviciul cultic iudaic incepe odata cu stabilirea de catre regele David a unei „slujiri" inaintea Chivotului Legii. Relatarea acestui episod o gasim in Cartea intai Paralipomena (1 Cronici), la capitolul 16: David randuieste, luand din mijlocul levitilor, pe cei care „vor sluji" Domnului Dumnezeu, in calitate de cantareti si muzicieni. Rolul lor era de a aminti binefacerile lui Dumnezeu, de a marturisi slava Sa si a-L lauda. In continuarea acestui verset este introdus un imn lung, care este de fapt o succesiune de mai multe grupuri de versete prezente, de asemenea, in Psalmii 95 si 104: acesta este un cantec de lauda care aminteste minunile savarsite de Dumnezeu pentru poporul Sau, solicita devo-tamentul lui Israel fata de Lege, sarbatoreste slava lui Dumnezeu si cere mantuirea.”