Drumurile amantilor editia a II-a - Corina Ozon

Descriere

A 5-a carte din seria Amantii   Corina Ozon tine cont de dorintele cititorilor ei, iar cea mai mare dorinta a acestora a fost ca aventurile lui Cati si Mircea sa nu se sfarseasca, daca e posibil, niciodata. Asa s-a nascut cel de-al cincilea volum al seriei Amantii, unde umorul, exprimarea realista, situatiile spumoase, dar si sensibilitatea personajelor sunt cuceritoare. Capabila de a aborda cu aceeasi fervoare o multitudine de teme si stiluri si de a captiva in egala masura, Corina este tot mai dezinvolta literar atunci cand spune o poveste. Iar prin fiecare nuanta a frazelor pe care le concepe si le daruieste cititorilor se simte placerea scrisului si a impartasirii, a dezvaluirii psihologiei vietii noastre, a tuturor, asa cum e ea in toate aspectele sale, si pe care ochiul de scriitor stie sa o cuprinda in resorturile cele mai intime si mai puternice. Cea mai mare calitate a unui scriitor este sa te faca sa nu poti lasa o carte din mana, iar cu Drumurile amantilor exact acest lucru se intampla. Savurati cartea si, sunt convins, veti regreta iute ca s-a terminat. - Alexandru Voicescu Fragment din romanul "Drumurile amantilor Ed.2" de Corina Ozon: "Afara am respirat adanc si m-am urcat in masina. Cu Teo era tot mai greu, cred ca cel mai bine ar fi sa o las in plata Domnului o perioada. Acasa ma astepta Cati, vorba vine ca ma astepta, statea in pat si ci-tea. „Sunt mort de foame", i-am zis, si am vrut sa o sarut, dar ea m-a impins cu cartea. A naibii carte, avea coperti tari si m-a lovit un pic in coaste! „Tu ce mai ai?", am intrebat-o in timp ce ma schimbam de haine. Abia asteptam sa fac un dus. „De ce mi-ai inchis telefonul? Te feresti de mine sau de aia?", m-a chestionat ea. Eram rupt de foame si de oboseala, discutia cu Teo m-a secatuit de vlaga. Chiar nu mai puteam sa fac fata altui asalt. M-am asezat pe marginea patului, epuizat. „Ce ai patit? De ce oftezi?", m-a intrebat ea ingrijorata brusc. „Am avut o cearta cu Teo, m-a luat si ea la intrebari, nu mai suport altele. A venit si ma-sa, aici vreau liniste", i-am zis pe un ton sfarsit. Cati a lasat cartea deoparte, initial am crezut ca imi da cu ea in cap, ce mai conta dupa un ciocan de snitele? Dar m-a mangaiat pe frunte si m-a sarutat pe nas. „Dragul de tine! Si, pana la urma, ati cazut la pace?"