Anul 1600. Cenzura imaginarului stiintific la inceputul modernitatii - Dan-Gabriel Simbotin

Descriere

Lucrarea de fata reprezinta componenta "aplicativa" a unei episteme fundamentata pe noi perspective privind imaginarul. Pornind de la neacceptarea teoriilor moderne ale imaginarului, este reevaluata dezvoltarea universului cognitiv prin relatie cu modalitatea in care se construieste imaginea despre lume. Relativizarea cunoasterii la imaginea despre lume introduce in constructia epistemica elemente contextuale apartinand contextelor psihosociale, culturale, stiintifice intr-un "stop cadru" ce reprezinta statu-quoul stiintific reflectat de un produs epistemic (carte, idee, formula matematica etc.), dar si evolutia inclusa in "istorie". In aceasta formula, relativitatea cunoasterii depaseste limitarile de prim nivel specifice cunoasterii perceptive (ale "simtului comun") si include componenta stiintifica cea mai profunda regasita in intregul univers stiintific, cum ar fi de exemplu cea din cazul abstractizarilor matematice. In acest context este prezentata cenzura imaginarului stiintific la inceputul modernitatii (axata pe secolul al XVII-lea), cenzura ce surprinde toate aspectele imaginarului. Cartea surprinde o bucla de dezvoltare a imaginarului finalizata in cenzura acestuia si concretizata printr-o cenzura religioasa reprezentata de reforma, o cenzura metodica (realizata de Francis Bacon, Rene Descartes s.a), o cenzura metafizica (sustinuta, in primul rand, de Rene Descartes), o cenzura a imaginii asupra cosmosului (trecerea de la geocentrism la heliocentrism) etc. Toate acestea au constituit sursa modificarii de imagine specifica perioadei moderne. Anul 1600 reprezinta nu doar anul de cotitura intre secolul al XVI-lea si al XVII-lea, ci si unul simbolic prin cateva evenimente, dintre care cel mai relevant il reprezinta arderea pe rug a lui Giordano Bruno. Fragment: "Intreaga gandire a lui Bruno a fost adunata intr-o descriere metaforica a lumii. Fiecare dintre conceptifle principale se regaseste sub forma unei metafore si astfel complexitatea mesajului creste. Universul este reprezentat sub forma unui animal ViU178, cu dimensiuni infinite. Conceptia sa combina doua dintre directiile fundamentale revolutionare din acea perioada: ideea universului infinit si cea heliocentrica. Infinitatea universului repozitioneaza Pamantul fata de celelalte corpuri ceresti, oferindu-i acestuia acelasi statut cu cel al oricarui corp ceresc. La aceasta se mai adauga si ideea ca Pamantul se afla in miscare, completeaza imaginea de ansamblu a teoriei cosmologice a lui Bruno. Conceptia sa era de asemenea animista si astfel ajungem la a doua conceptie principala a Renasterii. Universul este viu, iar omul o parte integranta a sa este un microcosmos ce traieste in mod activ in interiorul sau. O alta conceptie reprezentata metaforic este cea privind cunoasterea. in cazul acesteia fantasma joaca un rol central, indiferent daca aceasta are rol mnemotic sau de integrare existentiala. Metafora Dianei este una prin care sunt reprezentate raporturile dintre rationalitate si cunoasterea pulsionala a lumii. Vanatorul vanat de proprii caini arata neputinta si circularitatea cunoasterii ca ansamblu, si faptul ca cunoscatorul devine obiectul de cunoscut. in analiza pe care o realizeaza Ioan Petru Culianu identifica trei imagini distincte pentru zeita vanatorii: natura, luna si regina. Dar universul metaforic dezvoltat de Bruno este sintetizat in imaginile folosite in cadrul tehnicii sale de memorare, inspirata din cea lullica care reprezinta un sistem de manevrare a imaginarului, pornind de la imaginile elementare, dar prin pozitionare si transmutare putea fi miscata intreaga cunoastere a cosmosului. Sinteza a unei epoci Bruno reprezinta in esenta tot ceea ce Renasterea a dat la nivelul pulsionalitatii in cunoastere. De aceea actul de ucide pe cel care o reprezinta este un act sinucigas, o incercare de a cenzura tot ceea ce cunoasterea umana adunase in acel moment. Renasterea moare odata. cu Giordano Bruno si secolul al XVII-lea care ii urmeaza este unul al cenzurii, pregatind o mare reforma a imaginarului prin reintroducerea rationalitatii ca forma de cunoastere. 1.5.5. Noua rationalitate a Renasterii Renasterea este o perioada dominata de imaginarul pulsional in majoritatea momentelor sale culturale. Dar acesta se afla in conflict cu doua forme ale imaginarului rational. Cel mai important este cel specific perioadei sco-lastice, care isi manifesta capacitatile de cenzura prin intermediul autoritatii inchizitionale si a traditiei ortodoxe a bisericii. Dar dincolo de acesta se dezvolta o modalitate de reprezentare a lumii specifica unei rationalitati tifice care va constitui esenta unei noi epoci. Aceasta va incerca sa cenzureze vechea lume la nivel conceptual pastrand anumite elemente, dar cenzurand imaginarul Renasterii in esenta sa. Aceasta se dezvolta pornind de la principiile matematicii si schimband in primul rand modalitatea de transmitere a mesajului. Limbajul se modifica, iar viziunea asupra naturii odata cu el. La inceput prima modificare consta in realizarea unei viziuni asupra materiei conforma cu inertialitatea acesteia. Leornado da Vinci realizeaza o prima imagine asemanatoare celei ce va fi dezvoltata de fizica newtoniana. In primul rand materia este considerata ca inertaiso. Chiar daca aceasta imagine pare la o prima vedere de origine aristotelica in sensul ca doar materia este prin structura sa pura non-formala, amorfa, diferenta apare in momentul in care este identificata modalitatea de animare a materiei: energia. Ea nu este de ordin cauzal si se manifesta in interioritatea mobilitatii. La aceasta a mai fost adaugat un concept ce va fi fUndamental in fizica moderna: forta. Aceasta avea in primul rand o sem-nificatie oculta, subtila, dar actiunea ei este aceeasi181. Sensul termenului spiritual nu este in legatura cu rolul sau si ar reprezenta o entitate energetica, ci faptul ca este non-material, invizibil. Diferenta dintre viziunea lui da Vinci si cea newtoniana nu este de esenta. Totusi Leonardo nu a ajuns la acel grad de matematizare si abstractizare a universului specific fizicii modeme, dar reprezinta un prim pas spre transformare conceptuala si imagistica. "