Noua aristocratie - Mircea Pora
Descriere
... Si, totusi, despre noi se spune – e chiar constatarea noastra – ca nu de ieri, de azi, traim in „anormalitate”. In fapt, aceasta stare de lucruri, care se conjuga perfect cu mai vechea zicere „Ca la noi la nimenea”, e generata de ceea ce am putea numi simplu „Omul nepotrivit in orice loc l-ai pune”. Cand ma gandesc la alaturarea de cuvinte „omul nepotrivit”, mi se contureaza inaintea ochilor personaje in alcatuirea carora intra trasaturi marcat negative, cum ar fi nepriceperea, lacomia de bunuri si bani, inclinarea, comiterea de fraude, lipsa oricarei constiinte civice, nerusinare pana la Dumnezeu, totul intr-un climat de toleranta al legilor. Sa trecem acum de la teorie la exemple ... (Anormalitatea Romaneasca) ... E un cuvant urat din cauza literei „Z” de la urma. Transpunerea lui in practica e si mai urata. Umileste, jigneste, creeaza frustrari, arunca asupra existentei o umbra cenusie. Am trait cea mai mare parte a vietii, anii cei mai buni, in perioada totalitara din istoria contemporana a Romaniei. Drept urmare am sa mentionez, fara vreo categorisire pe domenii, cateva dintre cele mai frecvente abuzuri. An 1950, activistul de Partid, putea sa dea buzna in casa oricui, la orice oradorea el. Hotarat, calcand cu pantofii, bocancii murdari pe covoare. Poftiti, tovarase... Militianul era in masura sa faca acelasi lucru, cu adausul ca avea si posibilitatea sa duca pe oricine la „post”. La mare, in nu putine cazuri, romanii, bineinteles, cu copii cu tot, erau scosi din anumite hoteluri pentru a li se face loc turistilor straini. „Ai nostri”, fara scuze, explicatii, erau directionati spre cazari evident mai proaste, unde ceva, in mod obligatoriu, nu functiona... robinetele de apa calda, sistemul de iluminat, vreun calorifer ... (Abuz) ... Timpul curge... dupa luni urmeaza marti, apoi, sambata, duminica si ciclul se reia si se tot reia, din Epoca de Piatra pana acum. In lumina acestor vagi consideratii despre timp, cum se raporteaza romanii la acesta? Raspunsul nu e chiar atat de greu de aflat. „Ai nostri” au timp, nu se grabesc... „Lasa ca si maine e o zi”... „Stai, omule, ai rabdare, ca doara nu dau turcii”... „Ce-ti veni cu graba asta, merem intai la o bere si pe urma om vide”... Nu se precipita daca situatia rea se prelungeste, au rabdare si, bineinteles, rabda aproape orice, caci, pana la urma „timpul”, chiar el, vine cu maturile sale, degajeaza terenul, duce totul la vale ... (Avem timp?... Avem timp)
