Acasă. O istorie a vieţii private

Descriere

Multi dintre noi traim in confortul propriilor locuinte fara sa stim cum au ajuns sa arate si sa fie organizate asa cum sint astazi, cu tot ceea ce cuprind ele. Pornind de la aceasta constatare, Bill Bryson ia ca model propria casa pentru a reface indelungata istorie a vietii private. Descrie pe rind camerele si obiectele din ele si ne arata in tot atitea povesti captivante cum au aparut sau cum au evoluat. Mai mult, intrucit, in opinia sa, orice se intimpla in lume incepe si sfirseste in casele noastre, viata privata ajunge sa prilejuiasca digresiuni delectabile in istoria mare. Astfel, baia constituie punctul de plecare pentru o istorie a igienei, dormitorul - pentru una a sexului sau a mortii, bucataria - pentru o istorie a alimentatiei si a comertului cu mirodenii. Iar anecdotica volumului si detaliile picante despre viata privata a unor nume ilustre fac lectura cu atit mai savuroasa. Traducere de Ciprian Siulea Fragment din carte: "Exista o anumita ironie in ideea ca oamenii care au facut cel mai mult pentru consacrarea tehnicilor de productie de masa au fost cei pe care noi ii admiram acum cel mai mult pentru arta lor, afirmatie valabila in cea mai mare masura in cazul unui obscur fabricant de mobila din nordul Londrei, pe nume Thomas Chippendale. Influenta sa a fost enorma. A fost primul om din popor dupa care a fost botezat un stil de mobila; inaintea lui, numele aminteau fidel de monarhii : Tudor, elisabetan, Ludovic al XIV-lea, Queen Anne. Si totusi, stim surprinzator de putine lucruri despre el. Nu avem nici o idee, de exemplu, despre cum arata. Cu exceptia faptului ca s-a nascut si a crescut in tirgul Otley, la marginea regiunii Yorkshire Dales, nu se stie nimic despre prima parte a vietii sale. Prima lui mentionare in documente dateaza din 1748, cind ajunge la Londra, deja in virsta de 30 de ani, si se instaleaza ca un nou tip de fabricant si furnizor de mobila domestica, cunoscut drept tapiter. Afacerea era ambitioasa, deoarece munca tapiterului era, in general, complicata si de lunga durata. Unul dintre cei mai de succes tapiteri, George Seddon, avea patru sute de angajati - sculptori, poleitori, timplari, fabricanti de oglinzi si alamuri si asa mai departe. Afacerea lui Chippendale nu se desfasura chiar la aceasta scara, dar avea patruzeci sau cincizeci de angajati, iar sediul sau ocupa doua fatade pe St Martin's Lane nr. 60-62, imediat dupa coltul cu Trafalgar Square de astazi (dar care nu avea sa fie creata decit peste optzeci de ani). Oferea, de asemenea, servicii complete, fabricind si vinzind scaune, mese de sufragerie, masute de toaleta, mese de scris, mese de jucat carti, biblioteci, birouri, oglinzi, cutii pentru ceasuri cu pendula, candelabre, sfesnice, portative, aplice, comode si o inventie noua si exotica pe care el o numea „sofa". Sofalele erau indraznete, chiar incitante, deoarece semanau cu un pat si astfel indemnau la repaus lasciv. Compania furniza, de asemenea, tapete si covoare si se ocupa de reparatii, mutarea mobilei si chiar inmormintari. Thomas Chippendale facea mobila indiscutabil frumoasa, dar la fel faceau si multi altii. In secolul al XVIII-lea, doar pe St Martin's Lane erau treizeci de fabricanti de mobila, iar alti citeva sute erau raspinditi prin Londra si in intreaga tara. Motivul pentru care cunoastem cu totii astazi numele lui Chippendale este ca in  1754 el a facut ceva cu totul indraznet. A publicat o carte de modele intitulata The Gentleman and Cabinet-Maker's Director, care continea 160 de ilustratii. Arhitectii scoteau astfel de carti de aproape doua sute de ani, dar nimeni nu se gindise sa o faca pentru mobila. Desenele erau neasteptat de seducatoare. In loc sa fie plane, bidimensionale, cum se obisnuia, erau desene in perspectiva, cu umbre si portiuni lucioase. Cumparatorul potential putea vedea imediat cum ar arata acele obiecte atragatoare si dezirabile in casa lui. Ar fi gresit sa numim cartea lui Chippendale o senzatie, deoarece doar 308 de exemplare s-au vindut, dar printre cumparatori s-au numarat patruzeci si noua de aristocrati, ceea ce i-a conferit o influenta disproportionata. A fost luata si de ceilalti mestesugari si fabricanti de mobila, ceea ce evidentiaza un alt aspect ciudat - ca Chippendale isi invita in mod deschis concurentii sa se foloseasca de modelele lui pentru propriile lor obiective comerciale. Astfel, Chippendale a intrat in posteritate, dar nu s-a imbogatit imediat, de vreme ce clientii potentiali puteau cumpara acum mobila Chippendale facuta mult mai ieftin de orice timplar cit de cit priceput. De asemenea, au urmat doua secole de dificultati pentru istoricii mobilei in a stabili care articole de mobilier sint Chippendale autentic si care sint copii facute dupa cartea sa. Chiar daca o piesa de mobilier este un Chippendale „autentic", nu inseamna ca Thomas Chippendale a atins-o vreodata sau ca a fost macar constient de existenta ei. Nici macar nu inseamna neaparat ca el a conceput-o. Nimeni nu stie cit talent provenea de la angajatii sai sau daca modelele din cartea sa sint create chiar de el. Un Chippendale autentic inseamna pur si simplu ca provine din atelierul sau."