Exploratorii - Muntele de fum, Vol. III - Erin Hunter

Descriere

     Trei ursi tineri din specii diferite – polar, brun, grizzly – au fost separati de familiile lor pe cand erau inca pui si s-au straduit sa invinga dificultatile vietii in salbaticie. Destinul ii aduce impreuna pe Kallik, Lusa si Toklo si ii forteaza sa functioneze ca o echipa pentru a-si putea continua lupta pentru supravietuire.     Pe parcursul acestei aventuri nemaipomenite, li se alatura ursul alb Taqqiq si Ujurak, un misterios pui de urs grizzly inzestrat cu darul de a se preschimba in alte animale. Impreuna, iau decizia de a calatori spre paradisul ursilor. Acesta este locul in care pot trai in pace, unde gheata de pe mare nu se topeste, unde padurile sunt pline de vanat si unde fetele-turtite – oamenii – nu se aventureaza niciodata. insa drumul pe care au pornit este presarat cu pericole. Un rau involburat si aparitia unor fete-turtite dusmanoase ii indeparteaza pe calatori de tinta lor. Semnele si prevestirile sunt contradictorii. Desi calatoresc impreuna, fiecare urs trebuie sa isi urmeze propria stea. Unul dintre ei va parasi grupul pentru totdeauna.      Fragment din roman:       „CAPITOLUL 17 Toklo        In dimineata zilei urmatoare, Toklo nu o mai simti pe Lusa ghemuita langa el. Ingrijorat, se ridica in capul oaselor si isi roti privirea prin pestera. Sa fi fugit din nou?     Apoi ii auzi vocea venind din afara pesterii. Ursoaica statea de vorba cu Kallik pe malul paraului. Ujurak tocmai se trezise si el. Isi intinse oasele, dupa care ii facu un semn lui Toklo sa il urmeze afara.     Ploaia se oprise, iar printre norii grei se puteau distinge mici crapaturi, prin care razele soarelui se strecurau, timide. Pentru prima data de cand traiau pe Muntele de Fum, briza aducea un aer proaspat care ravasi blana ursilor. Toklo nu mai putea distinge decat un iz slab de fum. Iata un semn bun, gandi el amuzat, privind-o pe Lusa care pasea prin albia paraului impreuna cu Kallik, incercand sa calce cu laba pestisorii care treceau pe langa picioarele lor.     Toklo se uita la Ujurak cu coada ochiului.     - Cand ai spus ca vom porni la drum in dimineata asta, stiai deja ca ploaia va inceta? intreba el.     Ujurak dadu din umeri.      - Poate, raspunse e1lplecand de langa Toklo si pasind si el prin albia raului.     Toklo pufni nemultumit.     - Esti gata? o intreba Kallik pe Lusa, improscand cu apa in jurul ei. Si esti sigura ca piciorul nu iti va face probleme?     - Of! pufni Lusa. Sunt doar o gramada de blana uda si nefolositoare, nu-i asa?     - Nu, nu-i asa, raspunse Kallik, impungand-o pe Lusa cu botul in umar. Tu esti raza noastra de soare. Ai vazut? De cum ai iesit din pestera, soarele s-a intors! spuse ea inaltandu-si privirea catre Toklo, care ii incuviinta spusele cu o clatinare a capului.     - Hmm, o raza de soare grasa, prostuta si schioapa, se descrise Lusa oftand.”