Supravietuitorii Vol. 5: Lacul fara sfarsit

Descriere

    Un nou bestseller international de la creatorii seriei „Pisicile razboinice”     Lumea nu va mai fi niciodata la fel dupa Marele Marait - asa s-ar numi un cutremur devastator vazut prin ochii unui catel. Pamantul s-a despicat pe de-a intregul si au disparut toate labele-lungi – asa s-ar numi semintia omeneasca prin ochii aceluiasi catel. Hrana a devenit aproape imposibil de gasit, apa este otravita, iar dusmanii misuna la tot pasul. In aceasta situatie, cainii se vad nevoiti sa deprinda toate aptitudinile unor supravietuitori.     Norocel, un Caine Singuratic obisnuit sa traiasca pe cont propriu, s-a integrat in Haita Cainilor Legati pentru a face fata conditiilor dure de viata de dupa Marele Marait. Cand un atac puternic i-a pus in pericol nu numai pe Cainii Legati, ci si pe inamicii lor, Cainii Salbatici, Norocel si-a dat seama ca singura lor sansa de supravietuire este sa se uneasca. Haita recent unita a pornit in cautarea unui nou camin, cat mai indepartat de Tabara Cainilor Fiorosi, dar au descoperit treptat ca niciun teritoriu nu este complet lipsit de pericole. Atunci cand au intalnit un alt grup de caini care a supravietuit Marelui Marait, Norocel a sperat ca cele doua haite sa se alieze. Insa, aceasta noua Haita, condusa de Teroare, parea sa se transforme in cel mai periculos inamic de pana atunci.     O furtuna cumplita este pe cale sa izbucneasca din moment in moment. Norocel si Haita lui reusesc sa ii infranga pe cainii lui Teroare si ajung pe malul unui lac misterios, care pare sa nu se mai sfarseasca. In aceasta lume noua si periculoasa, Haita se confrunta cu lipsa vanatului, iar amenintarea Cainilor Fiorosi este mai infioratoare ca niciodata. In vreme ce Norocel se zbate sa isi protejeze prietenii, in minea lui se deruleaza imagini cutremuraoare ale Furtunii Cainilor si ale unei batalii cumplite care, pe zi ce rece, devine inevitabila.      Din aceeasi serie: • Supravietuitorii. Cartea I: Orasul pustiu • Supravietuitorii. Cartea a II-a: Dusmanul ascuns • Supravietuitorii. Cartea a III-a: Caderea intunericului • Supravietuitorii. Cartea a IV-a: Un drum primejdios     Fragment din volumul "Supravietuitorii Vol. 5 Lacul fara sfarsit" de Erin Hunter:     „In pofida noptii senine, Norocel se trezi tremurand. Ceilalti caini se aflau pe marginea raului, ingramaditi la adapostul unei tufe. Caldura trupurilor lor nu era suficienta sa ii apere de vantul inghetat. Acesta biciuia suprafata apei si se strecura sub blana aurie a lui Norocel.     Cainele arunca o privire in jurul sau. Bella isi odihnea capul pe blana latoasa a Marthei, in vreme ce Limbuta – nu, acum numele ei era Furtuna – se ghemuise intre labele catelei-de-apa. „Of, Furtuna, de ce a trebuit sa iti alegi acest nume?", se intreba Norocel simtind o strangere de inima. Nu reusea deloc sa scape de ideea ca alegerea numelui catelusei nu era un semn bun. Oare tanara catea din familia Cainilor Fiorosi urma sa joace un rol in batalia sangeroasa care bantuia visele lui Norocel?     Furtuna Cainilor?     Nici el nu stia exact despre ce era vorba, sau cand avea sa se petreaca... insa cu siguranta avea sa fie reala. Putea sa simta invalmaseala, frenezia coltilor ascutiti. Norocel isi lipi coada de trup. Furtuna parea atat de linistita, stand cu botul pe labe si cu urechile lasate pe spate. Norocel, insa, nu putea sa uite salbaticia cu care il atacase pe Teroare, liderul nebun al Haitei lui Tic.     Tic dormea acum intr-o rana, cu ciotul labei din fata la vedere. Luna dormea cu spatele lipit de Norocel, tinandu-si labele peste ochi. Buza de sus a femelei ciobanesc tremura, dezvelindu-si unul dintre colti. Scancea incetisor in somn:     — Fiorosule, sunt aici... Sunt aici...     Probabil isi visa perechea. Poate ca, in somn, marele vanator supravietuise.     Ce bine ar fi fost sa se fi reunit deja cu Haita Salbatica. Boala si apoi moartea Fiorosului il facusera pe Norocel sa se simta vulnerabil. Gandurile lui se indreptara catre Gradina de Caini, acolo unde niste labe-lungi cu fete negre si cu blana galbena construisera o Casa Inchisa intr-o cusca-urlatoare imensa. Cainii il gasisera pe Fiorosul inchis acolo, laolalta cu alte animale. Vulpi, iepuri, un coiot... chiar si o gheare-ascutite brun-roscata. Iar toate aceste creaturi erau bolnave.     Cainii reusisera sa le elibereze pe toate, refugiindu-se impreuna cu Fiorosul in padure – numai ca sa dea peste Haita lui Teroare.”