Supravietuitorii. Vol. 3: Caderea intunericului

Descriere

     Lumea nu va mai fi niciodata la fel dupa Marele Marait - asa s-ar numi un cutremur devastator vazut prin ochii unui catel. Pamantul s-a despicat pe de-a intregul si au disparut toate labele-lungi – asa s-ar numi semintia omeneasca prin ochii aceluiasi catel. Hrana a devenit aproape imposibil de gasit, apa este otravita, iar dusmanii misuna la tot pasul. Cainii se vad nevoiti sa deprinda toate aptitudinile unor supravietuitori. A venit vremea lor sa domine lumea.     Norocel, un Caine Singuratic obisnuit sa traiasca pe cont propriu in jungla orasului, se integreaza acum in Haita Cainilor Legati. Cand un atac puternic ii pune in pericol nu numai pe Cainii Legati, ci si pe inamicii lor, Cainii Salbatici, Norocel isi da seama ca singura lor sansa de supravietuire este sa se uneasca. Tocmai aceasta decizie ii va provoca probleme, iar in cele din urma va fi alungat din haita. Norocel incearca sa se bucure de libertatea regasita, insa padurea si orasul devastat ascund o multime de capcane pentru un Caine Singuratic. Pentru prima data dupa Marele Marait, isi doreste cu disperare sa traiasca in compania altor caini. Dar s-ar putea sa fie prea tarziu pentru el.       Fragment din roman:       „CAPITOLUL OPTSPREZECE        In ziua urmatoare, pe la ora la care Cainele-Soare atinge punctul cel mai inalt de pe cer, Haita se aduna pe pajistea de langa povarnis. Aroma dulce a pinilor se impletea cu cea a pamantului incalzit de razele soarelui. Norocel arunca o privire inapoi, catre pietrele care marcau liziera padurii. Si-i imagina pe Mormaila, Limbuta si Clatinici dormind in despartitura principala a pesterii, vegheati de Sageata. Norocel il auzise pe Alfa cum ii ordonase acesteia sa tina „acesti caini haini" departe de Botic si de Zvarcolici, care se odihneau in barlogul puilor. Putea sa accepte faptul ca Mormaila gresise si ca trebuia sa-si invete lectia, dar sa-i condamne si pe ceilalti doi frati pentru aceleasi greseli era cat se poate de nedrept.     Norocel isi intoarse privirea catre Haita. Undeva, in apropiere, Primavara ii susotea ceva lui Trosc. Auzind cuvinte precum agresivi si nedemni de incredere, Norocel simti cum i se pleosteste coada. Daisy se furisa langa el, in vreme ce Mickey se aseza alaturi, incurajandu-l pe Norocel din priviri.     „Cei mai multi dintre caini vor fi de partea lui Alfa", gandi Norocel, observand ca Dulce il fixeaza cu privirea.     Aceasta se intoarse, vazandu-l pe Alfa venind dinspre sirul de pini, calcand apasat si apropiindu-se de adunare, oprindu-se in centrul acesteia.     - Fara indoiala, cu totii sunteti curiosi sa aflati care este rezultatul probei la care au fost supusi cei trei pui, isi incepu el discursul, rotindu-si ochii pe deasupra adunarii. Poate ca unii dintre voi ati auzit deja de patania cu blana-uriasa.     Numele animalului starni un val de groaza printre cainii prezenti.     - Vrei sa spui ca ati vazut cu ochii vostri o blana-uriasa? intreba Primavara. Adica, aceste animale exista cu adevarat?     Luna se ridicase in cele patru picioare:     - Dar unde era? intreba ea, aruncand o privire ingrijorata catre pietre si catre intrarea in pestera.     - Nu in apropierea taberei noastre, o linisti Alfa.”