Vantul din luna
Descriere
Roman distins cu Medalia Carnegie
Incantatoarea fantezie a lui Eric Linklater trebuie pusa alaturi de Alice in Tara Minunilor, de Cartea junglei si de Vantul prin salcii, cu care imparte aceeasi atmosfera magica. - Saturday Review
Roman distins cu Medalia Carnegie (1944), cea mai importanta distinctie britanica a literaturii pentru copii si adolescenti si unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume.
Inainte de a pleca la razboi, maiorul Palfrey isi sfatuieste fetele, pe Dinah si pe Dorinda, sa se poarte frumos in lipsa lui. Dar cele doua surori nu sunt deloc convinse ca pot face asta. Exista o probabilitate foarte mare sa nu fim cuminti, oricat de mult ne-am stradui sa fim, recunoaste Dinah. Prin urmare, cele doua nazdravane ajung sa convinga un judecator ca deciziile trebuie schimbate la fel de des ca sosetele, sa puna la cale o evadare de la zoo si – in compania unei pume aurii si a unui soim argintiu – sa porneasca la drum, sa-si salveze tatal din mainile tiranului care a pus stapanire pe Bombardia. Fragment din romanul "Vantul din luna" de Eric Linklater:
"- Ba putem, replica Dinah. - Cum? o intreba mama. - Mai da-mi niste budinca si-am s-o dovedesc. - Si mie, striga Dorinda. - Ati mancat deja mult prea multa, spuse mama lor, dar presupun ca trebuie sa ma dau batuta. Si intinse fiecareia cate o portie generoasa de budinca. - Si acum, sa vedem dovada existentei doamnei Grimble, le ceru domnisoara Serendip. - Asteptati pana maine, spuse Dinah. Am s-o dovedesc atunci. A doua zi dimineata, ea si Dorinda urcara si batura la usa camerei domnisoarei Serendip. Era o camera placuta, cu o fereastra care dadea catre sud, un pat si o masuta de toaleta, ambele din lemn de satin, si un birou din acelasi material, la care obisnuia sa sada domnisoara Serendip si sa le scrie scrisori celor sapte surori ale sale. Peretii fusesera recent tapetati cu un tapet ales de domnisoara Serendip insasi. Avea trandafirasi micuti si roz si porumbei mari, albastri. Trandafirii formau ghirlande uriase, iar in centrul fiecarei ghirlande sedea cate un porumbel cu o panglica roz in jurul gatului. - Intra, striga domnisoara Serendip, care sedea la biroul ei din lemn de satin, scriind o scrisoare uneia dintre surori. Presupun ca ati venit ca sa va respectati promisiunea, spuse ea, si sa-mi dovediti ca doamna Grimble exista cu adevarat. - Da, raspunse Dinah. - Va fi foarte interesant, spuse domnisoara Serendip pe un ton rece. Dinah ii arata o cutioara plina cu bobite galbene. - Acestea sunt graunte pentru porumbei, spuse ea. Doamna Grimble mi le-a dat. Cand o sa le-arunc pe podea, toti porumbeii de pe tapet vor invia si isi vor lua zborul. Ati face bine sa deschideti fereastra. - N-am auzit niciodata asa o ineptie, exclama domni-soara Serendip. Nici sa nu va treaca prin cap sa faceti mizerie in camera mea, aruncand peste tot graunte pentru pasari."
