Femeia la 1000°C

Descriere

Romanul Femeia la 1000°C este bazat partial pe viata lui Brynhildur Georgia Bjornsson, al carei bunic a fost primul presedinte al Islandei si pe care scriitorul Hallgrimur Helgason a cunoscut-o intamplator in 2006, cu un an inainte de moartea acesteia. Herra locuieste singura intr-un garaj inchiriat, alaturi de un laptop si o grenada veche de mana, iar faptul ca nu mai are mult de trait o determina sa-si rememoreze viata agitata, cu un limbaj surprinzator de direct, plin de umor si ironie. Singura intr-un garaj inchiriat, loiala doar unei grenade de mana din al Doilea Razboi Mondial, Herra Bjornsson isi traieste la optzeci de ani inceputul sfarsitului vietii. Dar este pregatita: si-a facut deja programare la crematoriu, unde i se garanteaza o disparitie rapida la 1000 °C. Dar inainte de toate astea, ne cere ea, „permiteti-mi sa-mi povestesc viata.“ Istoria care urmeaza pleaca de la viata reala a nepoatei primului presedinte al Islandei - cu care autorul a interactionat intamplator intr-o conversatie telefonica in anul 2006 -, dar isi urmeaza propriul curs fictional. Pusa in contextul celui de-al Doilea Razboi Mondial, povestea individuala a Herrei completeaza tabloul atrocitatilor care devastau in acei ani Europa, insa amintirile personajului despre sine si despre intamplarile care i-au marcat existenta se intretes cu cel mai rafinat si mai surprinzator umor, cu o revigoranta autoironie, dar si empatie pentru cea care a fost in tinerete. Fiecare capitol al romanului este o piesa dintr-un puzzle care se construieste incet, impredictibil.   Povestea Herrei, bazata pe fapte reale, nu este o cronica predictibila a suferintelor pe care le provoaca razboiul: eroina este nemiloasa fata de toata lumea, inclusiv fata de ea insasi, nu simte nicio vina pentru ca a fost o amanta cu inima de piatra, o mama denaturata si o aventuriera nesabuita. Ea isi povesteste viata plina de anomalii cu o vivacitate fascinanta. - The New Yorker   Herra supravietuieste si isi spune povestea asa cum o vede ea. Si ce poveste! – una care merita sa fie citita pentru a intelege si mai bine complexitatea celui de-al Doilea Razboi Mondial si pentru a te bucura de inteligenta unei femei pe care nu ti-o vei putea sterge din minte. - Washington Post   Femeia la 1000 °C nu este o carte pentru cei fara sange in vene. Mai degraba decat o dare de seama istorica spusa de la distanta, punctul de vedere al Herrei il poarta pe cititor pe umeri pentru a fi martorul degradarii personajului in cele mai chinuitoare detalii. - Washington Independent Review Of Books   Un roman ca un atac militar… Aceasta fabula ireverentioasa despre un copil in timp de razboi aduce aminte inevitabil de Toba de tinichea a lui Gunter Grass, dar Herra este mai moderna, o eroina cu porniri sexuale, o parte #MeToo si doua parti #SodThem. - The Guardian   Un roman ca un atac militar… - The Guardian Fragment din cartea "Femeia la 1000°C" de Hallgrimur Helgason: "- Cine esti? a repetat batranul in germana. Deja se stransesera mai multi oameni pe plaja. In spatele lor, focul ardea cu valvataie si trosnea. Barbatul s-a indreptat de spate si a intrebat: - Aici e Wannsee? - Ce? - Sunt in Wannsee? Vorbea germana cu accent englezesc. - Sunteti englez? a intrebat o voce de femeie din spatele nostru. - Da, a raspuns el in engleza, apoi, intinzand mainile intr-un gest de predare totala, a adaugat: Arestati-ma. Frizonii s-au uitat unii la altii, la barbat, apoi din nou unii la altii, fara sa scoata o vorba. Era un soldat tanar, cu o fata frumoasa si parul negru, ondulat. Ii tremurau buzele si umerii de frig. Inaintand poticnit pe plaja, s-a intors si a aratat cu degetul spre mare, spre epava si tocmai se pregatea sa spuna ceva cand l-a cuprins un acces de tuse care i-a inecat cuvintele. In cele din urma, a icnit si a lasat o dara de voma sclipitoare pe plaja. O batrana s-a apropiat cu o patura si a aruncat-o peste el, inainte ca o femeie mai tanara sa alerge s-o ajute. Impreuna l-au sprijinit pe pilot pana la foc. Purta o geaca de piele cu insemnele Royal Air Force pe piept si pe maneca, iar de la buza de jos pana la barbie se desena o frumoasa cicatrice alba. Englezul a facut cativa pasi clatinandu-se, apoi s-a oprit in dreptul a doi barbati si le-a zis, in germana lui proasta, ca tovarasul lui era inca blocat in fuzelaj. In timp ce femeile il indemnau pe baiat sa se apropie de foc, cei doi au intrat in apa incercand sa se apropie dc aparatul prabusit. Dar erau amandoi batrani si nu s-au aventurat mai departe de genunchi; apa era rece ca gheata. Nu se mai vedea niciun fel de miscare in jurul epavei care, intr-un final, a capitulat in fata unui mic val, iar aripa verticala s-a scufundat in mare cu un plescait. Cateva clipe mai tarziu, batranii au facut stanga imprejur si au revenit la foc. Femeile il dezbracasera pe englez de geaca si de camasa si-I infasurasera intr-o patura. Cineva completase ansamblul punandu-i un sal rosu pe umeri. Sedea pe nisip cu picioarele incrucisate si se uita absent la foc, in timp ce dintii ii clantaneau usor, inconjurat de fiicele si mamele frizone. Si eu, si Maike ne holbam la el vrajite. Nu mai vazusem in viata mea un barbat atat de frumos, poate doar pe marele ecran in Copenhaga. De partea asta a Marii Nordului pur si simplu nu se produceau fete cu trasaturi atat de armonioase. Iar eu care crezusem ca britanicii sunt niste javre ucigase, obsedate de bombe, cu nasuri dickensiene si gusi victoriene. Profesoara noastra, Fraulein Osinga, care vorbea destul de bine engleza, s-a lasat pe vine langa proaspatul sosit asumandu-si rolul de interpreta si informandu-i pe ceilalti ca pe baiat il cheama William si ca a crezut ca s-a prabusit aproape de Berlin, langa lacul Wannsee. Altceva n-a mai aflat de la el."