Femeia la treizeci de ani

Descriere

Romanul Femeia la treizeci de ani povesteste, alegind fundalul tulbure al razboaielor napoleoniene, destinul unei frumoase doamne din inalta societate franceza de secol XIX. Uneori pasionala, alteori palind in fata esecului, viata lui Julie d’Aiglemont se schimba dupa iubirile care o framinta, fie ele venite din partea unui tata posesiv, a unui protejat al lui Napoleon, glorios, insa fara merite, ori a unui nobil englez care-i salveaza viata, dar pe care dragostea fata de frumoasa femeie il duce la moarte. Fragment din romanul "Femeia la treizeci de ani" de Honore De Balzac:   „In acea clipa, sufletul tinerei Julie parca ar fi trecut in cel al ofiterului. Un gand inca si mai crud decat toate cele ce-l infricosasera pe batran ii crispa trasaturile chipului suferind atunci cand il vazu pe d'Aiglemont ca schimba, trecand prin fata lor, o privire tainica cu Julie, ai carei ochi se umezisera si al carei obraz capata o stralucire extraordinara. El o tari brusc pe fiica sa spre gradina Tuileries. - Dar, tata, spunea ea, mai sunt inca in piata Carrousel regimente ce trebuie sa continue manevrele. - Nu, copila mea, toate trupele defileaza. - Cred ca te inseli, tata; ar fi trebuit ca domnul d'Aiglemont sa le dea ordin sa inainteze... - Mi-e rau, draga mea, si nu mai pot sa stau. Julie n-avu cum sa se mai indoiasca de vorbele tatalui sau, dupa ce isi arunca ochii asupra acelei fete, careia ingrijorarile de parinte ii dadeau un aer abatut. - Ti-e rau tare? il intreba ea indiferenta si cu gandul aiurea. - Oare nu stii ca fiecare zi este pentru mine ca un dar? raspunse batranul. - Asadar, vrei iar sa ma mahnesti vorbindu-mi de moartea ta? Eram atat de vesela! Nu vrei mai bine sa-ti alungi gandurile astea amare si negre? - Ah! exclama tatal, scotand un suspin, copil rasfatat ce esti! Dar si inimile cele mai duioase sunt uneori foarte crude. Ca va inchinam viata noastra, ca nu ne gandim decat la voi, ca va pregatim tihna, ca ne jertfim bucuriile pentru toanele voastre, ca va adoram, ca va daruim pana si sangele nostru, astea nu-nseamna nimic, nu? Vai! da, voi primiti totul cu nepasare. Ca sa capatam pentru totdeauna zambetul si dragostea voastra dispretuitoare, ar trebui sa avem puterea lui Dumnezeu. Si pana la urma, vine un altul! un iubit, un sot - si ne rapeste inima voastra. Uluita, Julie isi privi tatal, care pasea incet, aruncandu-i priviri posomorate. - Si va mai si ascundeti de noi, urma el, ba poate chiar si de tine insati... - Tata, ce tot spui? - Ma gandesc, Julie, ca ai secrete fata de mine. Iubesti, continua repezit batranul, bagand de seama ca fiica lui incepuse sa se imbujoreze. Ah! Nadajduiam sa te vad alaturi de batranul tau tata pana la moartea lui, nadajduiam sa te tin fericita si stralucitoare langa mine! Sa te admir asa cum erai tu odinioara. Necunoscandu-ti soarta, as fi putut sa cred ca te asteapta un viitor linistit; acum, insa, mi-e cu neputinta sa duc cu mine o speranta de fericire pentru viata ta, de vreme ce-l iubesti mai mult pe colonel decat il iubesti pe varul tau. N-am cum sa ma mai indoiesc. - Si de ce n-ar trebui sa-l iubesc? exclama ea, cu o vie expresie de curiozitate. - Ah, scumpa Julie, n-ai sa ma intelegi! raspunse tatal, suspinand. - Spune-mi, totusi! izbucni ea, facand fara sa vrea un gest de razvratire. - Ei bine, copila mea, asculta-ma. Adeseori tinerele fete isi creeaza imagini marete, fermecatoare, chipuri cu totul ideale, si isi fauresc idei himerice despre oameni, despre sentimente, despre lume; apoi, naive, ele atribuie unui oarecare desavarsirile pe care le-au visat si se incred in el; si astfel iubesc in barbatul ce si-l aleg aceasta faptura imaginara; dar, mai tarziu, cand e prea tarziu ca sa se mai smulga din nenorocire, inselatoarea aparenta pe care au infrumusetat-o, primul lor idol, in sfarsit, se schimba intr-un schelet odios. Julie, mai degraba as vrea sa te vad indragostita de un mosneag, decat sa te vad indragostita de colonel. Ah! Daca ai putea sa te inchipui cu zece ani mai tarziu in viata, i-ai da dreptate experientei mele. Il cunosc pe Victor: hazul lui e un haz lipsit de spirit, un haz de cazarma, el n-are nici un talent si e cheltuitor. E unul dintre acei oameni pe care Cerul i-a creat ca sa infulece si sa mistuie patru mese pe zi, sa doarma, sa iubeasca pe cea dintai venita si sa se bata.”