Demonii (Carte pentru toți)

Descriere

Publicat pentru prima oara in 1872, Demonii poate fi considerat singurul roman politic scris de Dostoievski. Este o alegorie a consecintelor distrugatoare ale nihilismului politic si moral care lua avant in Rusia anilor 1860, dar, facand portretul vremurilor sale, Dostoievski atinge de fapt conditia umana in general, problema existentei lui Dumnezeu, a diferentei dintre bine si rau, a dorintei de putere.   Personajele romanului sunt orbite de convingeri politice si de constructii teoretice ale moralitatii, dezlantuindu-si propriii demoni interiori. Nikolai Stavroghin, misteriosul aristocrat nihilist, se foloseste de sentimentele celorlalti, domina mintile orasenilor naivi de provincie, seduce si manipuleaza fara scrupule, iar Piotr Verhovenski, maestru al conspiratiei, orchestreaza o incercare de revolutie care va aduce micul oras patriarhal in pragul dezastrului.   Pentru cititorul de azi, Demonii, asemenea tuturor romanelor dostoievskiene, este in primul rand o invitatie la reflectie si la descoperire interioara.   Romanele lui Dostoievski sunt vartejuri clocotitoare, furtuni de nisip involburate, suvoaie de apa care suiera, fierb si ne sorb in ele. Sunt compuse in intregime din materia sufletului. Impotriva vointelor noastre, suntem aspirati, rasuciti, orbiti, sufocati si, simultan, umpluti de un extaz ametitor. - Virginia Woolf Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din romanul "Demonii" de F.M. Dostoievski: "A doua zi isi intampina prietenul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nu mai pomeni niciodata de acest incident. Dar dupa treisprezece ani, intr-un moment tragic, isi aduse totusi aminte si-i reprosa palind, la fel cum se intamplase cu treisprezece ani in urma. Numai de doua ori in viata ei ii adresase aceste cuvinte: „N-am sa ti-o iert niciodata". Cazul cu baronul era al doilea; dar si primul mi se pare la fel de caracteristic si cu repercusiuni atat de semnificative in destinul lui Stepan Trofimovici, incat imi permit sa-l relatez ceva mai amanuntit. Era intr-o primavara, in luna mai a anului una mie opt sute cincizeci si cinci, curand dupa ce la Skvoresniki se primise vestea mortii batranului si flusturaticului general-locotenent Stavroghin, decedat in urma unei crize acute de deranjament stomacal care-l apucase in drum spre Crimeea, unde trebuia sa ajunga cat mai urgent, fiind rechemat in post la una dintre unitatile armatei active. Varvara Petrovna ramase vaduva, imbracand vesminte de mare doliu. E drept ca nu putea sa-l planga cine stie cat, deoarece in ultimii patru ani, din cauza unei accentuate nepotriviri de caracter, statuse complet separata de sotul sau, caruia ii alocase o pensie anuala. (General-locotenentul avea titlu de noblete si multiple relatii, dar ca sursa personala de venituri nu pu-tea conta decat pe o suta cincizeci de suflete si pe leafa; tot restul imensei averi si domeniul Skvoresniki ii apartineau Varvarei Petrovna, unica fiica a unui mare om de afaceri si concesionar.) Cu toate acestea, vestea neasteptata a pierderii sotului o zgudui si ea se retrase intr-o singuratate completa. Bineinteles, Stepan Trofimovici continua sa ramana permanent in preajma ei. Luna mai era in plina inflorire; serile erau splendide."