Osho. Intimitatea. Încrederea în sine și în celălalt (Colecția Introspectiv)

Descriere

Invataturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali ai secolului XX, rastoarna tiparele clasice de gandire, provocandu-ne la o permanenta punere sub semnul intrebarii a certitudinilor si la un proces de constientizare de sine.   Cartile din seria Incursiune intr-un nou mod de viata prezinta viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care si le pun oamenii interesati de stiinta transformarii de sine si de o spiritualitate adaptata la provocarile cotidiene ale vietii contemporane.   Intimitatea inseamna sa te expui in fata unui strain – si toti suntem straini; nimeni nu cunoaste pe nimeni. Suntem straini chiar si pentru noi insine, pentru ca nu stim cine suntem. Intimitatea te apropie de un strain. Trebuie sa renunti la toate apararile; numai atunci intimitatea e cu putinta. Iar teama iti spune ca in prezenta unui strain e mai sigur sa pastrezi putina distanta, putina aparare, pentru ca acel strain ar putea sa profite de slabiciunea ta, de fragilitatea ta, de vulnerabilitatea ta. - Osho In aceeasi serie: • Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent • Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu insuti • Libertatea. Curajul de a fi tu insuti • Bucuria. Fericirea care vine din interior • Increderea. O directie, nu o destinatie Carte recomandata de Ligia Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Intimitatea. Increderea in sine si in celalalt" de Osho:   "Aceasta societate se bazeaza pe credinta. Toata structura ei se bazeaza pe autohipnoza, pe crearea de roboti si masini, nu de oameni. Ea are nevoie de oameni dependenti, atat de dependenti incat simt permanent nevoia de a fi tiranizati, atat de dependenti incat isi cauta tiranii, un Adolf Hitler, un Mussolini, un Iosif Stalin, un Mao Zedong. Am transformat acest pamant, acest frumos pamant intr-o mare inchisoare. Cativa oameni setosi de putere au redus intreaga omenire la o gloata. Omul e lasat sa existe numai daca face compromisuri cu tot felul de prostii. Ei bine, sa-i spui unui copil sa creada in Dumnezeu e o prostie, o mare prostie - nu pentru ca Dumnezeu nu exista, ci fiindca, mic cum e, copilul nu a simtit inca setea, dorinta. El nu e pregatit inca sa plece in cautarea adevarului, a adevarului absolut al vietii. Nu e inca suficient de matur sa cerceteze realitatea existentei. Acea poveste de iubire se va intampla intr-o zi, dar numai daca nu i se impune nici o credinta. Daca e convertit inainte de a-i fi aparut setea de a explora si a cunoaste, isi va trai intreaga viata intr-un mod fals, va duce o pseudo-viata.  Da, va vorbi despre Dumnezeu, pentru ca i s-a spus ca Dumnezeu exista. I s-a spus asta in copilarie, de catre oameni care aveau autoritate in fata lui - parintii, preotii, invatatorii. Asa i s-a spus si a trebuit sa accepte; era o chestiune de supravietuire. Nu putea sa-si contrazica parintii, pentru ca fara ei nu ar fi putut trai. Era prea riscant sa spuna nu, a trebuit sa spuna da. Dar da-ul lui nu era autentic. Cum sa fi fost autentic? A spus da numai ca sa supravietuiasca. Nu a fost transformat intr-o persoana religioasa, ci intr-un diplomat, intr-un politician. Potentialul lui de a deveni o fiinta autentica a fost sabotat. I s-a distrus insasi posibilitatea de a fi inteligent, pentru ca inteligenta apare numai cand apare dorinta de a cunoaste. Acum dorinta nu va aparea, pentru ca inainte ca intrebarea sa fi pus stapanire pe sufletul lui, raspunsul a fost deja dat.”