În ţara norului alb

Descriere

O saga de familie plina de culoare in minunatele tinuturi din Noua Zeelanda.   Londra, anul 1852: Doua tinere femei pornesc la drum spre Noua Zeelanda. Pentru ele, calatoria reprezinta inceputul unei vieti noi – ca viitoare sotii ale unor barbati pe care nu-I cunosc. Nobila Gwyneira a fost promisa fiului unui bogat „baron al oilor" si tanara guvernanta Helen a acceptat sa se marite cu un fermier. Destinul lor se va implini in aceasta tara straina, care le-a fost descrisa ca un paradis. Oare isi vor gasi fericirea si dragostea la celalalt capat al lumii? Un roman fascinant despre dragostea si ura, increderea si dusmania a doua familii ale caror destine se intrepatrund. Din trilogia In Tara Norului Alb fac parte: • In Tara Norului Alb • Cantecul maorilor • Strigatul pasarii kiwi Fragment din romanul "In Tara Norului Alb" de Sarah Lark:   "Gwyneira nu fu dezamagita. Ce-i drept, vazu o asezare mica, da, se poate, insa era obisnuita cu asta din satele din Tara Galilor. Ceea ce o fascina insa era peisajul din spatele orasului: pasuni infinite se intindeau in soarele amiezii tarzii si dincolo de campii se ridicau maiestuos muntii, in parte acoperiti de zapada. Se aflau, cu siguranta, la mii de mile, dar aerul era asa de curat, incat parea ca pot fi atinsi. Cativa dintre copii isi intinsera mainile spre ei. Privelistea amintea de peisajul din Tara Galilor sau de cel din alte parti ale Angliei unde pasunile se invecinau cu dealurile; de aceea Gwyneira si alti imigranti il gasira familiar. Insa totul parea sa fie mai curat, mai mare, mai intins. Nu se vedea niciun staul, niciun zid nu ingradea peisajul si doar rareori se putea vedea cate o casa. Gwyneira resimtea un sentiment de libertate. Pe aceste intinderi nesfarsite va putea sa mearga la galop, iar oile se puteau risipi pe un teritoriu imens. Niciodata nu se va pune problema ca iarba nu ajunge sau ca va trebui sa mai reduca numarul animalelor. Aveau pamant din belsug! Furia lui Gerald se linisti in clipa in care vazu chipul fetei radiind de atata bucurie. Pe el se oglindea un sentiment de fericire, pe care il resimtea si el ori de cate ori isi vedea tara. Gwyneira se va simti aici acasa. Poate ca nu il va iubi pe Lucas, insa va iubi cu siguranta aceasta tara. Helen ajunsese la concluzia ca trebuie sa se organizeze. Ceea ce vedea aici nu era nici pe departe ce isi imaginase, insa toata lumea o asigurase ca Christchurch era o localitate in plina dezvoltare. Orasul va creste. Vor exista scoli si biblioteci si poate ca ea va avea posibilitatea sa contribuie la fondarea lor. Howard parea un barbat interesat de cultura, cu siguranta ca o va sprijini in acest sens. Si, in definitiv, nu trebuia sa iubeasca tara, ci trebuia sa-si iubeasca sotul."