Strigatul pasarii Kiwi. Partea a treia a trilogiei "In tara norului alb"

Descriere

Strigatul pasarii kiwi. Partea a treia a trilogiei In Tara Noului Alb O saga de familie plina de culoare in minunatele tinuturi din Noua Zeelanda. Povestea continua in acest al treilea volum al seriei incepute de Sarah Lark odata cu romanul In tara norului alb. Finalul trilogiei se anunta a fi unul palpitant, in care Gloria, stranepoata Gwynerei McKenzie, trebuie se lase in urma tinuturile familiare ale Noii Zeelande si sa colatoreasca... in jurul lumii, in zorii sec olului XX. O poveste pasionanta despre dragoste, rozboi, maturizare, pierdere, umilinte si izbavire. Fragment: "Charlotte McKenzie avu nevoie sa-si revina dupa calatoria pa mare de la Blenheim la Wellington. Jack facu tot posibilul sa transforme calatoria intr-una de placere, iar Charlotte se stradui sa savureze obiectivele excursiei, pe care el le propunea mereu. In Kaikou ea manca homar si se prefacu a fi cu adevarat interesata de balenele, focile si delfinii care puteau fi observati acolo din barci de mici dimensiuni. Dadu vina pentru durerile ei de cap din Blenheim pe alcoolul pe care nu era obisnuita sa-l savureze, pe care il bause la o degustare de vin, invitati find la o familie aflata in relatii de prietenie cu ei. Gwyneira McKenzie vanduse familiei Burton, in urma cu multi ani, o turma de oi. Jack, pe atunci inca un copil, avusese voie sä ajute la manatul animalelor intr-acolo. Aceasta intamplare devenise una dintre cele mai frumoase amintiri ale sale si nu mai contenea sa povesteasca despre ea. Charlotte il asculta zambind si isi lua tinctura de opiu pe care dr. Barrington i-o prescrisese. Nu ii facea insa bine. Pe termen lung nu ajuta, iar atunci incepeai sa iei din ce in ce mai multa. Charlotte era suparata si pe faptul ca drogul o facea sa fie obosita si lipsita de orice chef. Voia sa perceapa lumea cu toate simturile sale — si nu voia sä piarda nicio clipa din cele petrecute cu Jack. Transferul pe Insula de Nord fusese, totusi, prea mult pentru ea. In Cook Strait urlau inca o data temutele „Roaring Forties", oceanul era agitat, iar Charlotte avusese dintotdeauna rau de mare. Icerca sä povesteasca, plina de umor, cat de rau ii fusese in timpul calatoriei spre Anglia si pe drumul de intoarcere, dar apoi nu mai rezista si se lasa in voia sortii, vomitand intruna. In cele din urma, fu atat de rau, incat abia se mai putu tine pe picioare. Jack aproape el o duse in brate de la chei la trasura si, intr-un final, in camera ei de hotel.  - Trebuie sa plecam spre Auckland de indata ce iti e mai bine, spuse el ingrijorat atunci cand ea drapa din nou ferestrele si isi lua salul din lana. Insa caldura si intunericul nu mai aduceau de multa vreme atata cata era Charlotte obisnuita sa primeasca de la migrenele ei din trecut. De fapt, nu mai ajuta decat opiumul, dar el nu facea doar ca durerile de cap sa fie mai difuze, ci si sentimentele si perceptiile ei. - Dar voiai sa vezi atat de multe, protesta Charlotte. Padurea tropicala. Si rotorua, izvoarele fierbinti. Gheizerele... Jack scutura furios din cap. - La dracu' cu gheizerele si copacii si cu toata insula asta de nord. Am venit aici pentru a merge la dr. Friedman. Toate celelalte sunt tampenii, am spus-o numai asa, fiindca...  - Fiindca trebuia sa fie totusi un concediu, zise ea blajin. Si fiindca nu voiai sa ma sperii.  - Insa Waitangi, acolo unde voiai tu sa mergi, pe langa el am putea trece... Jack incerca sa o linisteasca. Charlotte scutura insa din cap. - Si eu am spus-o doar asa, sopti ea. Jack o privi neajutorat, insa ii veni o idee. - O putem face la intoarcere! Mai intai mergem la doctorul ala si cand... cand va spune ca totul e in regula, strabatem insula in lung si-n lat. De acord? Charlotte zambi. - Asa facem, spuse ea incet. "