Aurul maorilor. Trilogia Kauri (vol. 1)

Descriere

Aurul maurilor. Volumul 1 din trilogia Kauri O iubire adolescentina devine punctul central al unei povesti care va va purta din Irlanda in Noua Zeelanda. Doi tineri, despartiti de o lume, reusesc sa isi implineasca destinele pe tarmuri indepartate, fara sa stie ca tot ce isi doresc mai mult se gaseste... chiar in fata lor. Cum ii vor afecta anii si experientele traite unul departe de celalalt? Si, mai presus de orice, vor regasi iubirea pe care nu au uitat-o niciodata? Fragment din volumul "Aurul maorilor (Trilogia Kauri Vol.1)" de Sarah Lark:   - Insa n-o sa raman eu aici definitiv! ii destainui Ian in cele din urma. Nu sunt multi bani in tara asta. Suficienti cat sa traiesti, dar daca vrei putin mai mult... Nu, eu sunt atras de partea cealalta a marii balti! Vreau sa-mi incerc norocul! - Serios? intreba Kathleen, dintr-odata extrem de interesata. Negustorul de cai era primul care nu vorbea despre emigrare doar din cauza nevoilor, ci parea sa se bucure sincer de noua tare. - Un... Un prieten de-al meu vorbeste si el despre asta, zise Si eu... Eu... Ian ii arunca o privire piezisa. - Si tu ai avea chef? Deci, prin asta, tu esti o exceptie. Cele mai multe dintre fetele carora le povestesti despre Lumea Noua incep sa tremure de nu le mai opresti... - Pai da, drumul pana acolo... - Drumul pana acolo! pufni Ian. Bine, sigur ca o sa fie destul de incomod si prea multa mancare nu o sa fie, dar in comparatie cu ceea ce primesti aici de mancare... Desi tu imi pari in continuare bine hranita, draguto! O fata tare simpatica! Si inca una desteapta... O vreme, mersera mai departe in tacere. Apoi, Ian o privi Kathleen, care tremura de frig, cu un nou interes. - Ti-e frig, draguto? intreba el, aparent grijuliu, si scoase la iveala o patura. I-o puse lui Kathleen pe umeri, tragand-o in acelasi timp mai aproape. - Vino, te incalzesc eu!  Kathleen era fericita, pentru ca tocmai trecusera de tablita care marca intrarea in localitatea Wicklow. - Si nici macar nu trebuie sa fie chiar America, zise apasat Ian, in timp ce mana lui se plimba pe sub patura trecand peste umerii lui Kathleen pana la decolteu. Kathleen se trase cu putere de langa el. - Poti... Poti sa ma lasi sa cobor aici, te rog? intreba ea. - Aici? rase Ian. Dar aici suntem practic tot in salbaticie, draguto... lntr-adevar, acolo era o suburbie in care se gaseau casute nostime si gradini printre ogoare mai mici. Trebuie ca se aflau la o departare de vreo sase kilometri de centru, de chei si de taverna lui Barney. - Matusa mea... Locuieste pe aici pe undeva, sustinu Kathleen. - Ah, da, matusa, o ironiza Ian. Sa nu te duc pana la usa? Kathleen scutura din cap. - Nu, nu, multumesc. Ai facut deja destule... Adica, e destul... Am apelat deja destul la serviciile tale. Restul drumului il pot strabate pe jos. Multumesc mult, Ian! Tanarul isi incrunta sprancenele si trase de fraie. Caruta se opri pe data. - Daca insisti... Dorinta ta imi e porunca! Si poate ca ne mai vedem prin sat! Facu un semn cu mana la caciula. Kathleen se dadu jos de pe capra si se stradui sa-i zambeasca. - Sigur ca da... Duminica, la biserica, daca treci pe acolo... La sfarsit de saptamana, Patrick si Ian Coltrane erau deseori plecati, motiv pentru care Ian nu stia nimic, de buna seama, despre relatia ei cu Ralph Trevallion. Altfel, ar fi tachinat-o cu siguranta. Ian o mai saluta inca o data si puse apoi caii sa o porneasca din nou la trap. Kathleen spera din tot sufletul sa nu mai trebuiasca sa-l vada vreodata."