Gena. O istorie fascinantă

Descriere

O carte-eveniment, al carei autor a fost distins cu Premiul Pulitzer   Povestea uneia dintre cele mai puternice si mai primejdioase idei din lumea stiintei se adreseaza publicului larg si tuturor specialistilor dornici sa descopere modul in care genetica a transformat definitiv domeniile biologiei si medicinei.   Gena este codul tainic care alcatuieste si defineste fiinta umana. In Europa medievala, arborii genealogici erau adesea creati pentru a inventaria stramosii si descendentii familiilor nobile. Ulterior, erau utilizati pentru a emite pretentii privind nobletea si proprietatea sau pentru a initia aranjamente matrimoniale. Asadar, initial termenul „gena” a fost folosit in sensul genealogiei sau descendentei, iar conotatia lui moderna, de unitate a informatiei ereditare, a aparut multe secole mai tarziu, in 1909.   Din perspectiva cercetatorilor care au pornit in descifrarea secretelor sale, gena umana poate fi considerata un fel de „Sfant Graal”. Genetica isi trage radacinile dintr-o obscura manastire augustina din Republica Ceha de astazi. Calugarul Gregor Mendel devenise obsedat de ideea existentei unei unitati a ereditatii, iar primele sale experimente, datand din perioada 1850-1870, au identificat particulele invizibile de informatie ca fiind purtatoare ale datelor ereditare. Dupa ce a fost ignorata timp de patru decenii, lucrarea lui Mendel din 1865 a transformat apoi radical biologia.   Parcurgand aceasta calatorie fascinanta, vei descoperi experimente, cazuri si intamplari socante care au marcat istoria geneticii. De asemenea, vei afla detalii extraordinare despre activitatea personalitatilor-cheie ale acestui domeniu, de la Mendel si Charles Darwin la Francis Crick, James Watson si Rosalind Franklin.   Cazul „Hongerwinter” (iarna foametei) este unul dintre exemplele reprezentative pentru modul in care functioneaza memoria genetica. Torturata si insangerata in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Olanda s-a transformat treptat intr-o patrie a foamei. Disperati, infrigurati si infometati, oamenii scoteau bulbii lalelelor din gradini, mancau tulpini si radacini de plante. Au ajuns apoi sa manance coji de mesteacan, frunze si iarba, iar aportul alimentar a scazut la doar patru sute de calorii pe zi – echivalentul a trei cartofi. Foametea a facut ravagii pana in 1945. Zeci de mii de barbati, femei si copii au murit de malnutritie; milioane au supravietuit. Copiii care au trecut prin Hongerwinter aveau sa sufere ulterior de boli cronice: depresie, anxietate, boli de inima, boli ale gingiilor, osteoporoza sau diabet. Chiar faimoasa actrita Audrey Hepburn, intruchiparea fragilitatii feminine, s-a numarat printre supravietuitori si a fost afectata de o serie de boli cronice pentru tot restul vietii ei.   In anii ’80 insa, a aparut un model mult mai ciudat: cand copiii nascuti de femeile gravide in timpul foametei au crescut, ei prezentau o rata de obezitate si de boli ale inimii mult mai mari decat rata generatiilor precedente. Dar cel mai ciudat rezultat al studiului Hongerwinter urma sa fie relevat peste inca o generatie. In anii ’90, cand nepotii femeilor si barbatilor expusi la foamete au fost studiati, si ei prezentau rate mai mari de obezitate si boli de inima, iar unele dintre aceste probleme de sanatate sunt inca in curs de evaluare. Schimbarile genetice rezultate in urma perioadei de foamete acuta le-au fost transmise si nepotilor. Unul sau mai multi factori ereditari trebuie sa se fi imprimat in genomurile oamenilor malnutriti, traversand cel putin doua generatii si determinandu-i sa faca alegerile alimentare care sa ii fereasca de suferinta bunicilor.