Assassin's Creed (Vol.3) Cruciada secretă

Descriere

Cartea a treia din seria Assassin's Creed de Oliver Bowden: Cruciada secreta. Gresesti. Si de aceea trebuie sa fii redus la tacere.   Lupta pentru putere nu a fost niciodata mai inversunata ca acum, cand noua inamici ameninta pacea cautata de Asasini, noua tinte... noua vieti pentru una singura. Destinul lui Altair este sa foloseasca puterea promisa de Marul din Eden pentru a invinge in conflictul stravechi dintre Asasini si Templieri. Deoarece Asasinii puteau sa vada lumea asa cum era cu adevarat, pentru ei totul era posibil, totul era ingaduit. Fragment din volumul "Assassin's Creed. Cruciada secreta" de Oliver Bowden:   "Mai tarziu, Asasinii se adunara in curtea interioara, inca savurand victoria. Bustenii se rostogolisera din foisor peste cavalerii de dedesubt; majoritatea lor fusesera striviti de primul val, iar altii fusesera prinsi de o a doua stiva, aflata imediat in spatele primei. Cu numai cateva secunde mai devreme, ei fusesera siguri de victorie, iar apoi trupurile le fusesera maltratate, membrele smulse, si toti fusesera azvarliti in bratele haosului. Robert de Sable ordona retragerea, in timp ce arcasii Asasini profitara si-i improscara cu sageti din inalt. Acum insa Al Mualim le ceru Asasinilor reuniti sa faca liniste si-i indica lui Altair sa i se alature pe platforma de langa intrarea in turnul sau. Ochii ii erau duri si, cand tanarul isi ocupa locul aratat, Marele Maestru ceru ca doi strajeri sa-l inconjoare. Linistea lua locul felicitarilor. Cu spatele la Asasini, Altair simti toti ochii atintiti asupra lui. Pana acum ei aflasera ce se petrecuse in Ierusalim; Malik si Abbas avusesera grija in aceasta privinta. Eforturile lui in batalie si declansarea capcanei nu aveau sa mai conteze defel. Tot ce putea spera era ca Al Mualim sa-i arate clementa. — Te-ai descurcat bine in alungarea lui Robert, rosti Maestrul si cuvintele lui contineau o masura de mandrie, indeajuns pentru ca Altair sa spere ca ar putea fi iertat si ca actiunile lui de dupa intoarcerea din Ierusalim il reabilitasera. Armata lui a fost spulberata si va trece mult pana sa ne tulbure din nou. Spune-mi acum — stii de ce ai izbandit? Altair nu zise nimic, dar bataile inimii i se intetira. — Ai izbandit, pentru ca ai ascultat, urma Al Mualim. Daca ai fi ascultat si in Templul lui Solomon, toate astea ar fi fost evitate. Bratul sau descrise un cerc, aratand curtea interioara si tot ce se afla dincolo de ea, acolo unde, chiar in clipa asta erau ridicate lesurile Asasinilor, templierilor si satenilor. — Am facut asa cum mi s-a cerut, spuse Altair incercand sa-si aleaga cuvintele cu grija, dar dadu gres. — Nu! se rasti Marele Maestru si ochii lui fulgerara. Ai facut asa cum ai vrut tu! Malik mi-a povestit de aroganta de care ai dat dovada. De desconsiderarea fata de caile noastre. Cei doi strajeri care-l incadrau pe Altair il prinsera de brate. Muschii lui se tensionara. Se incorda impotriva lor, totusi nu se zbatu. — Ce faceti? intreba el nelinistit. Culoarea se ridica in obrajii lui Al Mualim. — Exista anumite precepte. Noi nu insemnam nimic daca nu respectam Crezul Asasinilor. Trei reguli simple, pe care tu se pare ca le uiti. Ti le voi reaminti. In primul si in primul rand: tine-ti arma departe... Avea sa-i tina o prelegere. Altair se destinse si nu-si putu stapani tonul de resemnare din glas cand termina fraza lui Al Mualim: — ...de un trup nevinovat. Stiu. Plesnetul palmei Marelui Maestru peste fata lui reverbera din pietrele curtii. Altair simti ca-i arde obrazul. — Si tine-ti gura pana-ti ingadui eu s-o folosesti! mugi Al Mualim. Daca stii atat de bine regula asta, de ce l-ai ucis pe batran in templu? El era nevinovat. Nu trebuia sa moara. Altair nu spuse nimic. Ce ar fi putut spune? „Am actionat nesabuit?” „Uciderea batranului a fost un act de aroganta?”