In tara celor puri

Descriere

Pakistan – o tara fascinanta, plina de secrete. Anne, o tanara jurnalista din Franta, investigheaza o grupare terorista care ameninta sa detoneze o bomba, dar nici nu banuieste in cate feluri aceasta ancheta ii va schimba viata. Pe de o parte, cunoaste frumusetea rafinata a palatelor din Lahore, printre moschei si gradini exotice. Pe de alta parte, se confrunta cu o retea periculoasa de spioni, militari, politisti, familii de aristocrati si jihadisti. Chiar atunci cand ancheta ei incepe sa dea roade, Anne va invata ce inseamna foamea, setea si frica de moarte.   Karim, om de teatru care pune in scena Beckett si care iubeste cu pasiune Pakistanul, e singurul care o poate ajuta. Insa chiar si el are un secret teribil.   O privire dura si tandra asupra Pakistanului zilelor noastre. Un roman in care geopolitica, detaliile de viata cotidiana ale unei societati prea putin cunoscute si nuantele de gri ale meseriei de jurnalist se imbina cu o poveste de dragoste emotionanta. - Le Colibry  
Fragment din volumul "In tara celor puri" de Kenize Mourad:

"Dusa pe ganduri, Anne continua sa viziteze tabara, precedata de o droaie de copii cu parul tern si ochii spalaciti, caracteristici ale malnutritiei. O fetita de vreo zece ani s-a apropiat timid si si-a strecurat mana intr-a ei, o fetita cu privire serioasa si cu fruntea prea bombata, cum au adesea copiii rahitici. Spre deosebire de ceilalti, imbracati pestrit, ea poarta o uniforma frumoasa, albastru cu alb. Cand o zarise dimineata, Sylvie o complimentase, iar fetita rosise de placere. - Am facut o scoala in tabara si incercam sa le dam uniforme, cum e regula in toate scolile din Pakistan. Insa avem prea putini bani, asa ca am inceput cu cei mai buni elevi, ii explicase doctorita lui Anne, care se mirase ca exista un asemenea lux cand lipsesc lucruri de baza. - Nu va dati seama ce importanta are uniforma pentru acesti copii! Asa invata ce e curatenia, respectul de sine, dorinta de a iesi din mediul lor sarac si speranta ca daca studiaza, vor reusi. Parintii, analfabeti, au o incredere fara limite in aceasta educatie ce le va permite fiilor sa aiba o viata mai buna decat a lor. In cazul fetelor, situatia e diferita, educatia le-ar impiedica sa-si gaseasca un sot, cred ei, unui barbat nu-i place ca o femeie sa-i tina piept. Totusi, unii dintre ei incep sa-si puna intrebari de cand in Nord, in valea Swat, niste fetite au sfidat moartea ca sa mearga la scoala, de cand o adolescenta de 11 ani, Malala, s-a  ridicat impotriva regulii talibanilor si, laureata cu Premiul Nobel, este astazi admirata pretutindeni, ca o eroina. Anne merge incet pe potecile de pamant, tot timpul oprita de femei care o invita in cortul lor. Ea refuza zambitoare, nu trebuie sa starneasca invidii. Femeile insista: un pahar cu ceai sau macar un pahar cu apa? Pretioasa apa, adusa sporadic cu cisternele si vanduta cu o rupie litrul, dupa cum i-a povestit Sylvie. Un pret prohibitiv, fixat de mafie, dar care nu garanteaza ca e potabila: multi copii s-au imbolnavit si mamele trebuie sfatuite regulat s-o fiarba. In timp ce Anne inainteaza pe drumurile colbuite, inconjurata de o sumedenie de femei si copii bucurosi de aceasta distractie neprevazuta, un barbat tanar rasare dintr-un cort si, impreunandu-si mainile, o implora sa intre. Inauntru, o femeie livida zace ghemuita pe un asternut. - De aseara sufera, explica sotul ei. - Trebuie dusa urgent la dispensarul taberei ca sa fie consultata. Omul isi pleaca fruntea. - Imposibil, e prea multa lume, trebuie sa vina doctorul aici. - Dar nu poate! Are cincizeci de pacienti de vazut. Trebuie sa-ti duci sotia acolo! Barbatul ramane cu privirea fixata in pamant, ochii i se umplu de lacrimi, dar continua sa clatine din cap cu obstinatie. Pana la urma, Anne intelege ca el o sa-si lase sotia sa moara mai curand decat sa riste s-o expuna privirilor altor barbati.”