Recviem pentru tara pierduta

Descriere

    „Un histrion fantast pare Nichita Danilov in poezie, amestec de sihastru si arheu, de mag si alchimist, purtand in sine tulburari obscure si elanuri incrancenate. Versurile sale sint bantuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stapaineste imaginatia poetului si-n decorul halucinant al peregrinarilor fiecare gest are valoarea unui ritual. In confuzia simbolica prefigurata in imagini ale decrepitudinii, poetul da la iveala nostalgia discreta a purificarii.” (Radu G. Teposu)     „Poezia lui Nichita Danilov este umana in sens religios. Ceea ce inseamna ca omul care se exprima prin glasul poetului este o fiinta plenara, cu radacinile implantate in cosmos, in istorie, in societate, in mit, in realitatea celor vazute si nevazute. Iar problematica omului nu poate fi conceputa aici fara a tine seama de confruntarea binelui cu raul. Aceasta plenitudine a conceptiei, multiplicarea punctelor de vedere care se intalnesc intr-un tot complementar si dramatic, amestecand luminile si umbrele nu pentru a le contopi sau a le dispersa unele printre altele, ci pentru a le starni diferenta, asigura lirismului o valoare specifica.” (Ion Negoitescu)      Fragment din poezia „Papusi de ceara":     "Imi leagan singur umbra   ca pe-o papusa de ceara infasata in cirpe   o leagan tacut pina adorm   si apoi, asa adormit,   cu capul naucit de somn   ies pe usa casei direct   pe bulevardul orasului luminat de reclame   unde vad trecind   un cortegiu de barbati si femei,   care isi leagana tacuti   umbrele-n brate pina adorm.      Clipesc de trei ori si-mi scutur   cu durere somnul de pe pleoape   si adorm iar pornind incet   incet pe urmele tuturor adormitilor   care trecind incolonati pe strazi   isi leagana scincind umbrele-n brate."