Mitologii subiective: Eric Clapton

Descriere

Mitologii subiective: Eric Clapton.
Biografia legendarului chitarist britanic.

Prima data l-am ascultat pe Clapton impreuna cu John Mayall, in (acum) celebrul "Bluesbreakers"- deja istorie...Eram elev, la Brasov, si m-am uitat repede pe coperta discului, sa tin minte numele acestui chitarist - nou pentru mine, incredibil de viu si de special. Acum 47 de ani, dar il acult cu aceeasi bucurie si il consider un mare muzician, un neegalat si fin chitarist - ce sa mai spun? Il citez (aproximativ) pe Nichita Stanescu si scriu aici, pentru acest domn, "Ce bine ca esti"!!! -  Alexandru Andries, Muzician

Spre bucuria mea nostalgica, dupa noi, cronicarii Rock autohtoni de prin '70, a aparut, in sfarsit noul val, care in plus, semneaza si carti. "Cap de pod" mi se pare a fi Ioan Big, super-documentat, poli-specializat, hiper-sensibil. - Florin Silviu Ursulescu, redactor muzical Radio Romania

Sper ca aceasta carte va reusi sa aduca cititorilor ei adaugiri importante in colectiile lor de blues rock si nu numai. Ar fi cel mai mare succes al ei. La mine deja a reusit. - Hanno Hofer, Muzician (Nightlosers)

O carte bine documentata, scrisa cu har si pasiune de Ioan Big despre epoca in care zeul Eric Clapton, muzica si chitara sa magica au modelat generatii. - dr. Romulus Arhire, editor Musical Report

Fragment din carte:

"In paralel cu finalizarea ultimului album Cream, Eric Clapton participa in decembrie 1968 la extravaganta conceputa de The Rolling Stones pentru televiziune, insa niciodata difuzata, 'The Rock And Roll Circus", alaturi de The Who, Taj Mahal, Jethro Tull si Marianne Faithfull, intr-un grup constituit ad-hoc din Eric, John Lennon (voce, chitara), Mitch Mitchell (baterie) si Keith Richards (bas). In aceasta formula canta doua piese, "Yer Rules" si una instrumentala, numita pe disc "Whole Lotta Yoko", pigmentata de improvizatiile vocale ale lui Yoko Ono si de participarea violonistului Ivry Gitlis. Cu o zi inainte, la repetitii, Lennon, Jagger si Clapton cantasera impreuna "Peggy Sue", apoi, acompaniat de Eric, John reusise o splendida versiune a hit-ului lui Elvis, "It's Now Or Never".
Jucandu-se, 'Slowhand' incerca sa-si aleaga calea. Intamplarea a facut ca, in acelasi timp, dupa doi
ani de succese si cand era pe punctul de a cuceri America, Traffic sa se destrame. Clapton si Steve Winwood incep sa cante impreuna, la inceput doar din amuzament. Erau prieteni de pe vremea cand Clapton facea parte din Bluesbreakers, iar Winwood din Spencer Davis Group si cantasera amandoi in „experimentul” Powerhouse. Winwood descrie astfel prima lor intalnire, consumata in 1966, la Whiskey-A-Go-Go: "De cand 1-am vazut, n-am avut nici o indoiala ca este o persoana foarte speciala. Avea o finete si o maiestrie pe care nu am mai intalnit-o la nimeni".
Presa incepe deja sa speculeze si, din nou, Eric incearca sa ii amane: "Nu stiu daca voi scoate un album solo, sau unul cu Stevie, sau doar un album al lui Stevie. Aceste lucruri vor trebui sa vina de la sine pentru ca nu doresc sa iau decizii pripite". Pe de alta parte, purtatorul de cuvant al lui Stigwood confirmase intentia celor doi de a-si forma un grup, precum si existenta unor discutii preliminare cu basistul si bateristul lui Otis Redding. Intr-adevar, aceste tatonari se consumasera, numai ca ele nu se vor concretiza imediat, Donald "Duck" Dunn urmand sa devina peste cativa ani unul dintre muzicienii de baza din band-ul lui Clapton, iar Al Jackson sa ajunga sa inregistreze cu Eric "461 Ocean Boulevard". "